Madrid noaptea

În Madrid am fost mai des noaptea decât ziua şi cu toate astea am doar câteva poze pentru că nu luam aparatul cu mine. Iată deci câteva cadre din Madrid, sâmbătă seara, când am binevoit să umblu cu aparatul de gât.

Mai sus, primăria (sau ceva asemănător), o clădire impresionantă atât ziua cât şi noaptea.

Promenade Neuchateloise

Întors fiind din plimbarea cu maşina prin Alpi am dedicat ziua de joi zăcutului. Numai că refacerea merge bine şi cu o plimbare, mai iei aer - şi cum Neuchatel nu e departe de Alpii Bernezi, aş zice că e mereu o aromă de Alpi prezentă.

Biserica roşie de care vă spuneam. O fi o coincidenţă că pe blocul de alături este o reclamă la Firestone?

Iar Paris

Da, iar Paris. Rămăşiţele unei plimbări de septembrie care a început la Operă, a ajuns pe lângă Pont de Bercy iar mai apoi, diametral opus, pe Ile de la Jatte. Mă rog, v-am mai arătat imagini din plimbarea asta...

Madrid II

Aşadar, partea a doua a plimbării prin Madrid. Mai erau lucruri de văzut...cum ar fi turnuri înclinate...

Dar până la clădiri îndoilenice, rămăsesem cu povestirea la Templul Debod. Ştiţi că vă spuneam că e furăciune din Egipt. Ei bine...sunt nişte pietre puse în apă.

La schi - versiunea video

După un oarecare chin cu editarea video, vă prezint versiunea video a postului despre schi. La fel ca şi postul precedent, imaginile nu îmi aparţin, sunt "used with permission" de la corespondenţii Miscellanea.

Detalii tehnice: GoPro lipit de cască, carcasă aburită în unele zile, voie bună şi vreme faină. Acum mă scuzaţi, mă duc să-mi iau nişte schiuri la reducere.

La schi

Nu vă speriaţi, redacţia Miscellanea nu a înnebunit (încă); ligamentele, tendoanele şi în general integritatea corporală sunt încă la mare preţ. Totuşi poate prezenta, prin amabilitatea corespondenţilor săi, scene de pe pârtiile de schi din umbra Matterhorn-ului - domeniul schiabil joint venture italiano-elveţian de la Zermatt-Cervinia. Şi poate de asemenea povesti despre acest sport misterios care implică lemne legate de picioare.

Barcelona, nu Valencia.

Aceasta e o invitaţie să mergeţi să vizitaţi Barcelona. Ştiţi ce fain e? E o stradă Rambla care e un fel de grădină sociologică şi un geniu numit Gaudi care a construit nişte lucruri pe care dacă nu le vedeţi „neapărat” v-aţi ratat grav existenţa şi aşa deloc strălucită. La Valencia vă rog nu vă duceţi, nu e nimic de văzut.

La Valencia de exemplu poţi să te plimbi pe strada principală şi pur şi simplu nu e nimeni care să-ţi ofere droguri sau sex pe bani trăgându-te de mânecă. Ce fel de oraş mai e şi ăsta? Cum să mergi în vacanţă într-un astfel de loc?

Madrid

Deşi am petrecut destul de multe zile în Madrid anul trecut, le-am petrecut la periferie unde urlă coioţii şi aterizează avioanele. Abia în octombrie am avut şansa să văd oraşul ziua, pe îndelete. Deşi eram în Valencia, cum am primit vestea că am cu cine să vizitez m-am prezentat la gară „Ida y vuelta la Madrid mâine! Şi mai repede”.

Decizia a făcut parte din ciclul „să cheltuim pe experienţe şi nu pe obiecte” pentru că altfel biletul e destul de piperat. Şi cum nu mai văzusem feţe cunoscute de ceva vreme am luat biletul fără nici o remuşcare.

O demonstraţie

Dacă tot e de sezon – să vă povestesc cum decurge o demonstraţie în Spania: După începutul de insolaţie de octombrie căpătat în plimbarea pe plaja Valenciei, stăteam în camera de hotel cu gândul că un somn n-ar strica. Bum bum bum, zgomot de tobe. Ce corida mea se petrece? Ies la geam, bulevardul Colonului e blocat (ahahah, Colon blocat) de o mare de oameni dintre care unii deţin instrumente de făcut vacarm.

St. Lazare

St. Lazare e una dintre gările Parisului, e destul de aproape de Operă. Covârşitoarea majoritate a trenurilor sunt de navetişti, spre periferiile de nord-est şi, ca atare, gara respectivă este un furnicar imens dimineaţa şi seara.

Neuchatel noaptea

Am ajuns în Neuchatel sâmbătă seara după o zi destul de agitată cu trezit dimineaţă în Paris, schimbat tren la Geneva şi alergat prin Lausanne. Era normal ca duminica să fie zi de odihnă. Mulţumiri ghidului că a avut răbdare şi mi-a arătat ce era de văzut. 

Spre seară am poposit la o berărie care produce berea chiar acolo în clădire, Les Brasseurs îi zice. Berea a fost destul de bună încât am plecat pe mai multe cărări de acolo, una din ele ducând pe promenada de la malul lacului.

Ouchy

Deşi poate părea aşa, Ouchy nu este diminutivul lui Ouch. Nu. Ouchy este o suburbie a Lausanne-ului aflată pe malul lacului Leman (în imediata apropiere a lui Pully). Nu mi-e clar dacă e Lausanne sau nu, cert e că poţi merge cu piciorul între ele (cu puţină hotărâre).

Amintiri din vară

August 2011, mai exact 14. Week-end-ul de ferragosto, toată lumea pe drum. Sărbătoare în mai toate orăşelele cu centre închise. Aşa am ajuns eu în Sospel, la 20 de kilometri de mare. Am decis că nu mai merg la mare, o iau spre nord, spre Italia. Dar până atunci trebuia să ies din Sospel. Mai jos, o aventură pe sens interzis pe o stradă foarte îngustă.

Lausanne

Prima impresie a fost că am dat peste Genova 2. Bine, Lac Leman, desi e cel mai mare lac cu apă dulce din Europa, nu e mare - nu miroase a mare, nu e cald. Compensează un pic faptul că peste lac sunt munţi. Dar cel mai important, oraşul e etajat.

Valencia

O fi iarna groaznică de afară însă azi am chef de nişte Valencia. Baie în mare în octombrie, umblat noaptea în cămaşă în noiembrie, palmieri, nimic din părţile rele ale unei metropole pentru că nu este aşa ceva.

Ayuntamiento - Primăria. Sau prefectura. Mă rog, acolo unde stau mai-marii locului.

Essence of Infinity

Acest post ar trebui să se cheme "A lesson in humility". Sau "Cum m-am făcut de râs ieri". Sau "Cea mai iute chestie din partea asta a Europei".

Fiind cu treabă prin oraş la prânz mă gândesc eu că ar fi potrivit să trec pe la o shaormerie despre care am auzit din mai multe părţi - La Haleală se cheamă locul şi e pe lângă Gara de Nord. Buuun, zi şi făcut. Cică carne de berbecuţ, sosuri speciale, să vedem şi noi.

Aparent locul e destul de cunoscut pentru că atunci când am ajuns eu era coadă astfel că am avut timp să studiez meniul. 16 sosuri dintre care ultimul - Essence of Infinity - Cea mai Exxxtremă senzaţie de iute din lume. "Pfff" mi-am zis.

Che facciamo? Che facciamo?

Follow-up la "Vada a bordo, cazzo!". A apărut un video filmat pe puntea navei imediat după ce s-a lovit de stânci. Haos si lipsă de coordonare în timp de o mână de oameni se întreabă ce e de făcut. Căpitanul ezită să dea alarma generală şi să declare abandonul navei deşi are pe mână 4000 de suflete. Ce mi se pare fascinant e că se discuta şi-şi explică unul altuia despre arhitectura navei că sunt 6 compartimente motoare, 3 în faţă 3 în spate - "Ce fac motoarele 4, 5 şi 6? Nu ştiu, încearcă să dai de responsabil să vezi ce zice"

Şi încă o perlă: La un moment dat comandantul este informat că pasagerii au început să coboare în bărcile de salvare singuri. Reacţia lui, halucinantă: "Vabbuo!".

Video aici.

Freezing rain

Aşa cum probabil ştiţi de la mega televiziunile noastre, afară e iarnă. Ninge. Ocazional condiţiile meteo mai dubioase duc la apariţia fenomenului "freezing rain", fenomen foarte iubit de ştirişti întrucât are potenţial distrugător. Groaznic a fost, pur şi simplu teribil. Nimeni nu a scăpat.

Televiziunea din ziua de azi a devenit o hazna agresivă (spre deosebire de o hazna normală, cea agresivă proiectează materia primă la distanţe apreciabile). În puţinele momente când am un program de ştiri în faţa ochilor (din întâmplare, pentru că nu posed televizor) văd personaje sinistre, circari şi saltimbanci, toţi cu pretenţii de prezentatori de ştiri. Jurnalişti cică, dar cu apucături şi limbaj de "carter" ca să înţeleagă telespectatorul mediu. În loc să-l modeleze cumva se coboară la nivelul lui - bun plan.

Interlaken

Cumva în mintea mea Interlaken era asociat cu un circuit de Formula 1. Aveam eu oarece dubii deoarece nu auzisem de Marele Premiu al Elveţiei dar nah...conexiunea exista. Faptul că de fapt circuitul se cheamă Interlagos şi e în Brazilia nu prea conta.

Interlaken e de fapt o staţiune destul de posh de lângă Berna situată, aşa cum îi zice şi numele, între două lacuri - Brienz şi Thun. Ceea ce trece prin Interlaken este râul Aare şi uneşte cele două lacuri după care pleacă mai departe să creeze peisaje frumoase la Berna.

Slow (and very cold) week-end

Povestea week-end-ului trecut în câteva imagini. E vorba de week-end-ul de după urgia care a blocat diverse drumuri prin ţară. Parţial din cauza asta proiectul meu de week-end s-a transformat în "trezeşte-te când poţi şi ieşi din casă la o plimbare".

Noua monedă de 50 de bani

Miscellanea are şi o ramură numismatică astfel că o chestie cum ar fi o nouă monedă de 50 de bani nu poate trece neobservată. Probabil e în circulaţie din 2010 numai că nu am ştiut eu de ea - din moment ce am primit-o ca rest la cel mai de cartier chioşc.

Minunaţi-vă. Nu legat de cât de zgâriat e lacul de pe birou sau cât de out-of-focus e imaginea, ci legat de design-ul piesei.

Nota redacţiei (serioasă - nota, că redacţia rareori e): moneda e o ediţie specială 2011, cu ocazia împlinirii a 625 de ani de la începerea domniei lui Mircea cel Bătrân. Mânăstirea e evident Mânăstirea Cozia.