La schi

Nu vă speriaţi, redacţia Miscellanea nu a înnebunit (încă); ligamentele, tendoanele şi în general integritatea corporală sunt încă la mare preţ. Totuşi poate prezenta, prin amabilitatea corespondenţilor săi, scene de pe pârtiile de schi din umbra Matterhorn-ului - domeniul schiabil joint venture italiano-elveţian de la Zermatt-Cervinia. Şi poate de asemenea povesti despre acest sport misterios care implică lemne legate de picioare.

M-am gândit ce teme să abordez pe lângă imaginile de faţă. Ce să fie, ce să fie?

-Top 10 destinaţii de schi în Alpi? Pff, da' ce are punga la Predeal?

-Top 10 greşeli pe care le fac începătorii la schi? Prima şi cea mai gravă e că se duc la schi.

-Top 10 lucruri pe care trebuie să le ştii despre schi? Dacă într-adevăr cauţi aşa ceva, poate nu e pentru tine sportul ăsta.

Partea italiană - Cervinia. De altfel Matterhorn-ului îi zice Monte Cervino.

Mai bine aşa...un eseu. Ce este schiul? Păi...

Schiul este scump.

Cred că din punct de vedere al costurilor schiul rivalizează cu fotografia. Ai nevoie de nişte echipamente specializate pe care le foloseşti foarte puţine zile pe an. Schiuri, clăpari, îmbrăcăminte, cască, ochelari. Luate separat, nici una din ele nu poate fi folosită în alte scopuri - Pantalonii şi geaca poate mai merg la o bulgăreală sau ceva, dar altfel nu ai ce face cu ele. Şi după aceea vei vrea nişte schiuri mai alunecoase (nu ştiu, presupun că e un atribut de dorit), o cască mai uşoară, nişte mânuşi făcute cu nu ştiu ce material.

Partea eleveţiană, mai chic. Zermatt îi zice şi nici măcar nu ai voie cu maşina (dacă nu e electrică).

Ca să schiezi ai nevoie de o pantă şi un dispozitiv care să te urce în vârful ei. N-ai lângă casă? Nasol, mergi de le caută, tu şi cu ceilalţi care ştiu că a nins. Cazare, benzină, ski-pass. Alţi bani, altă distracţie.

Vederea clasică a Matterhorn-ului dinspre Zermatt. Dinspre partea italiană e mult mai puţin spectaculos.

Imaginaţi-vă cum ar vedea extratereştrii chestia asta:

-Căpitane, avem în vizor una dintre formele lor de relief. E acoperită cu apă în stare solidă.

-Aşa, şi?

-Păi...sunt foarte mulţi umani acolo.

-Ce naiba fac? Nu e foarte frig? Credeam că le place la căldură. Aşa mi-au raportat cei de la departamentul de studii după ce au investigat jurnalul lor colectiv numit facebook. Toţi urăsc ziua de luni şi toţi apar îmbrăcaţi sumar pe malul unei ape mari.

-Aşa credeam domnule. Aparent se lasă să alunece la vale pe versant.

-Aşa pe burtă?

Heliski - dacă vă ţin buzunarele şi plămânii. Am auzit că se face şi la noi prin Făgăraş.

-Nu, să vedeţi, au nişte dispozitive elaborate legate de mâini şi de picioare. E drept că unii au doar nişte materiale plastice sub partea dorsală. Şi au construit nişte instalaţii care să îi urce înapoi sus.

-Dar ai idee de ce fac asta?

-Cred că este vorba de un ritual. Se închină la zeii lor şi le oferă jertfe.

-Jertfe?

-Da, uneori unii dintre ei par să fie răniţi, se aduce un vehicul roşu cu luminiţe iar jertfa este băgată în el şi dusă, credem, la locul sacrificiului. Probabil toată activitatea e un ritual pentru a alege jertfa, un fel de selecţie.

-Mmm, nu-mi place cum sună asta. Mai investigaţi dar mi-e că tre' să invadăm altă planetă, ăştia-s prea nebuni.

Lângă Matterhorn e Klein Matterhorn unde ajunge cea mai înaltă telecabină din Europa. 3883 metri. Aceasta e vederea de acolo.

Schiul e dificil.

Aici cei care ştiu să schieze mă vor contrazice - nah, ei ştiu deja. Dar nu cred că se poate nega că e nevoie de un număr de ore apreciabil pentru a micşora numărul căzăturilor. Aici vorbesc strict din punctul meu de vedere. N-am răbdare pentru acest "learning curve". De exemplu bicicleta. Ca să ajung să stăpânesc ghidonul la gradul actual (da, sunt un fel de zeu al ghidonului) mi-au trebuit ani. Ca să ajung să cobor o pârtie cu viteză fără să cad mi-ar trebui probabil tot ani. Ori, de ce să mă duc la munte şi să mai şi cheltuiesc ca să fiu penibil şi să mănânc zăpadă? Aş prefera ca cei care susţin că după o săptămână pe Sorica sunt Alberto Tomba să se abţină.

Matterhorn, 4478m.

Nu zic să ajungi la performanţe olimpice dar să cobori toată pârtia în plug nu mai e acceptabil de la o vârstă încolo decât dacă nu mai ai ce face cu timpul liber şi cu banii. Şi cu genunchii. Iar în afară de asta, condiţia fizică necesară nu e cea de clătită.

Una dintre cabanele de pe pârtie unde se poate mânca. 

Schiul e periculos.

Poi să vedem. Eşti pe o pantă abruptă acoperită de ceva alunecos şi ai legate de picioare nişte lemne (da, ştiu, nu mai sunt lemne de ceva vreme) date cu altă substanţă ca să fie şi ele alunecoase. Pe margine sunt copaci şi/sau râpe. Pe pârtie nu eşti singur, sunt oameni care habar nu au ce caută acolo şi stau în mijlocul ei. Sunt şi oameni care ştiu ce fac şi ei "sa dau". E ceva care-mi scapă?

Unul dintre telescaune.

Am auzit destule poveşti - de exemplu ştiţi cum e cu placa? Nu, nu placa aia cu care se dau oamenii cool, cealaltă placă, aia de se prinde cu şuruburi de oase ca să le ţină legate şi care mai apoi se scoate (2x operaţie).

Alt telescaun ceva mai modern.

De avalanşe să vă povestesc? :)

Uuu, snowmobil. Aşa aş "schia" şi eu.

Sigur, dacă ştii deja să schiezi probabil ai aceeaşi părere pe care o am eu despre căzăturile cu bicicleta. Nu am cum, sunt prea meseriaş. And then you "pull a Huidu". Apropo de asta. Ghiceşte cineva de ce pe lângă scara Glasgow de evaluare a unei persoane în comă există şi scara Innsbruck? :)

Oare e bine să le laşi aşa? Le mai găseşti dacă o iau la vale?

Chiar dacă nu mergi la schi poţi fi afectat de el. De exemplu aveam planuri de mers la concert şi nu s-a putut pentru că solista şi-a rupt piciorul la schi. Păi e frumos?

Spre apus.

Schiul e fun.

Deh, ce să zic, după ce m-am uitat la imagini şi mai ales la filmuleţe, nu pot să neg că e fain. Parte din decizia mea de a sta departe de această activitate e dată de motivele enumerate mai sus dar şi de faptul că s-ar putea să-mi placă prea mult.

Top of Europe, versiunea mecanizată. 3883m.

Ce nu reuşesc să înţeleg este de ce tot frânează oamenii şi nu se dau ca maniacii cu viteză maximă în jooooooos. Eu aşa aş face. Ce atâta cristiane? Downhill sau nimic. Ce, suntem la duminica în familie? :)

Alături de pârtia bătută.

Mai e o chestie care mă face să mă gândesc de două ori. Am văzut spectacolul de sâmbătă dimineaţă de pe pârtia Clăbucet. Apoi dacă acolo e la schi...mai bine nu. Dar văzând pozele astea...zeci de kilometri de pârtii aproape pustii - parcă-mi vine şi mie să încerc. Ar trebui totuşi să am răbdare până se perfectează transplantul de genunchi.

Una dintre staţiile de mai jos - Theodulpass dacă nu mă înşel. 
LE: E vorba de Plateau Rosa, aproape de Theodulpass.

Până la următoarea, ce se urează schiorilor? Fir întins, asfalt uscat, o urare de genul ăsta. Deci? Zăpadă moale?