Madrid II

Aşadar, partea a doua a plimbării prin Madrid. Mai erau lucruri de văzut...cum ar fi turnuri înclinate...

Dar până la clădiri îndoilenice, rămăsesem cu povestirea la Templul Debod. Ştiţi că vă spuneam că e furăciune din Egipt. Ei bine...sunt nişte pietre puse în apă.

Nu-i urât, de ce să zic, dar parcă mă aşteptam la ceva mai grandios. În fine, măcar aşezarea e fericită, e un pic de panoramă în spate.

Cu toate că era octombrie soarele filtrat de aerul iberic tot mai avea putere aşa că ne-am oprit la o terasă să luăm o bere. Dacă mă gândesc bine cred că a fost ultima bere la terasă pe 2011. Am băut berea şi am mers spre o staţie de metrou. În trecere prin Plaza Espana. Oh da, să stăm la coadă ca să ne pozăm cu Don Quijote.

Sus pe coloană, o scenă probabil desprinsă din aventurile lui Pizzaro.

-Aşaaaa, dragi mei sălbateci, acum că v-am omorât regele şi v-am luat bogăţiile să vă învăţăm să citiţi ca să vă putem converti mai uşor.

-Bine senor, dar ce sunt bubele alea roşii de pe mână?

-Ah nimica, de la variolă...

-Variolă senor?

-Auzi, eşti atent aicea sau nu?

Am luat aşadar metroul spre Puerta Europa dar am coborât ceva mai devreme. Am căutat ceea cea în ghid era descris ca cea mai înaltă clădire din Madrid, Torre Picasso. Mi se pare foarte ciudat că această clădire nu se vede (sau nu am reuşit eu să o văd) de la Barajas însă cele 4 turnuri noi se văd foarte clar (sunt în aceeaşi zonă). Ei bine nu am găsit respectivul turn. Turnul de televiziune nu e vizitabil...nişte neserioşi madrilenii ăştia. Aşa că am mers agale spre Puerta Europa să vedem clădirile înclinate. Pe drum am trecut şi pe lângă Santiago Bernabeu care am înţeles că ar fi vizitabil. Ce ocazie incredibilă irosită doamnelor şi domnilor! Mai trebuie verticalizat jocul...

Ei bine da, turnurile gemene de la Puerta Europa sunt înclinate. Şi sunt înclinate bine. Au doar 115 metri înălţime dar sunt înclinate la 15 grade (primii zgârie-nori înclinaţi din lume).

De acolo ne-am întors în centru şi pentru că foame îşi făcea simţită prezenţa, am început să căutăm un loc propice pentru a scăpa de ea. Ne-am învârtit prin Plaza Mayor dar localurile ni s-au părut prea comerciale.

Cumva cele fix din afara pieţei de pe străduţe nu ni s-au mai părut aşa de comerciale aşa că am ales un meson şi ne-am aşezat la masă. Cred că e înrudit cu franţuzescul maison şi denotă un local mic, "de casă". Tot ce ştiu e că chorizo prăjit "estilo Segovia" a fost foarte bun.

Word of advice: Dacă sunteţi pe acolo (Spania adică) şi auziţi de morcilla, fugiţi. Asta dacă nu vă plac cârnaţii cu sânge (am înţeles că am avea şi noi prin ţară, sânger i-ar zice - probabil specialitate Transilvăneană, se serveşte neapărat cu pelerină şi canini falşi).

După masă (practic era deja seară) ne-am întors în Plaza Mayor ca să ne hotărâm ce facem în continuare. Aţi ghicit, va urma.