St. Lazare

St. Lazare e una dintre gările Parisului, e destul de aproape de Operă. Covârşitoarea majoritate a trenurilor sunt de navetişti, spre periferiile de nord-est şi, ca atare, gara respectivă este un furnicar imens dimineaţa şi seara.

Am trecut de destule ori pe acolo ca parte a furnicarului însă am zis că aş merge să fac şi nişte poze. Şi nu atât gara - pentru că e în renovare - cât canionul pe care îl taie în una dintre colinele pe care e aşezat Parisul.

Dimineaţă am plecat din La Defense unde totuşi am oprit un pic pentru că era târgul de Crăciun cu tot felul de nebunii.

Şi dacă tot eram acolo, o plimbare pe sub Grande Arche merge. Tot nu m-am îndurat să dau banii ca să urc pe acoperiş, mai ales că bătea un vânt câinesc.

Revenind la St. Lazare, dacă îmi aduc bine aminte sunt peste 20 de linii. Evident, nu pot ieşi la fel de multe din gară aşa că la un moment dat se gâtuie în dreptul unei parcări supraetajate.

Dap, structura de fier din stânga e o parcare supraetajată şi este construită pe piloni, trenurile trec şi pe sub ea.

Cum spuneam, cele mai multe trenuri sunt de navetişti, aşa numitele Transilien. În anumite cazuri sunt foarte utile şi poţi ajunge foarte repede în oraş cu ele. De altfel e şi foarte folosită această reţea. Dimineaţa se întâmpla să plece mai multe trenuri în acelaşi timp şi ai impresia că fac concurs pentru că merg în paralel cel puţin până la Asnieres unde încep să se împartă. Podul de peste Sena e şi el impresionant - 9 linii în paralel.

Pentru a coordona, au şi un turn de control. Ziua nu vezi nimic însă noaptea se vede dinăuntru multitudinea de ecrane.

Să mergem dar, în alte părţi. Am ales o stradă la întâmplare.

Traversaţi în doi timp (şi trei mişcări voiau să spună, dar nu au avut loc pe indicator).

Şi aparent am ales direcţia bună pentru că la orizont se arată...

Dar asta, în episodul viitor. Unul dintre ele.