Zurich - esenţă de Elveţia

Zurich rules! Atât! Restul e poveste. Poveste cu mai multe imagini.

Am plecat din Chur dimineaţă după ce am făcut plinul la hotelo-benzinăria-McDonalds-ul la care am înoptat. Nu sunt decât 120 de kilometri şi pe deasupra mai e şi autostradă - una destul de animată. Dar sunt şi vederi cum ar fi cea de la Walenstadt. Am ajuns la Zurich în jur de 10-11 şi am început să caut o parcare. M-am luat după indicatoarele din oraş şi am ales ochiometric pe cea care mi se părea mai aproape de centru. Nu aveam mult timp la dispoziţie să fac business-case-uri între preţul parcării şi distanţa de parcurs. La plecare au trebuit să arunce apă pe mine trecătorii când am văzut preţul.

Am ieşit astfel la plimbare prin oraş începând din zona lacului (v-am spus, oameni ieşiţi la o baie, topless în parc, chestii din astea). Abia după aceea am mers în partea veche a oraşului.

Uşurel, la pas. Nu cred să fie geografia oraşului de vină ci mai degrabă starea de visare în care mă aflam. Cert e că nu pot să identific clar traseul parcurs, lucru care nu-mi aduc aminte să mi se mai fi întâmplat.

Şi nu, nu bătea soarele prea tare. Am făcut un zig-zag de-a lungul râului trecând când pe o parte, când pe alta.

Ce ziceam în postul trecut, facem navele mai joase, nu podurile mai înalte.

Hmmm, pod peste stradă. De ce nu?

Şi vederea de pe pod.

Zwingli a fost reformatorul lor de pe la 1500.

V-am zis de obiceiul oamenilor din Zurich de a citi pe malul râului, nu?

Normal, mi-ar plăcea şi mie să ies la citit într-un astfel de loc...

Hmm, dar ce-mi văd ochii? Acolo pare să fie un fel de belvedere...să mergem deci!

Felix face manevre.

Aha, deci pe aici se urcă...

Ah, deci se poate ajunge şi cu motocicleta.

Priveliştea merită.

Sus e un fel de parc umbros unde se adună lumea ca să (şoc) mănânce pacheţelul de prânz. Sau să discute.

N-am prea multe de spus, ce am avut de spus despre Zurich, am spus-o data trecută. Singurul lucru pe care aş vrea să-l adaug este acesta: în drumul spre belvedere, aleea, deşi merge pe malul râului, trece pe sub o casă, prin-un fel de tunel cu ferestre la rău. Acolo cineva probabil nu s-a mai putut stăpâni, a scos un marker şi a scris pe perete, simplu, "schon". Sehr schon! aş zice.