Misterul din Săftica

Bine, bine, exagerez. E un mister doar pentru mine. Totuşi aş vrea să-l clarific. La ieşirea din Săftica spre Ploieşti, pe dreapta, este un soi de vilă abandonată. Are cineva idee ce e cu ea, a cui a fost, care e povestea ei?

E cu puţin înainte de intersecţia cu drumul spre Dumbrăveni-Baloteşti (strada Lahovary îi zice). După cum arată pământul (răscolit) suspectez că până de curând a fost ascunsă după nişte vegetaţie destul de deasă, drept pentru care nu am remarcat-o până acum. 

Dobrogea roads

Aşa cum s-a putut vedea pe aici, de Paşte am fost prin Dobrogea la urcat Denistepe-ul. Dar nu am făcut numai asta, am văzut şi nişte drumuri noi prin Dobrogea. Totul pe o vreme mai bună decât ne-am aşteptat.

Denistepe - Dealul Mării

În sfârşit proiectul restant Denistepe a fost închis! Sâmbăta asta am plecat din Galaţi la o oră leneşă pentru a-l cuceri şi cucerit a fost. Fără ploaie, fără scaieţi, fără soare arzător, fără câini, doar mult vânt.

Când zici Dobrogea nu prea te gândeşti la verde. Ei bine, în perioada asta e un verde înnebunitor pe toate dealurile. "A limited time offer" cum s-ar zice.

Treasure hunt anyone?

Fort Boyard vă zice ceva? Ok, ok, conceptul de treasure hunt e un pic diferit însă la mine cumva se formează această asociere. Cred că se aseamănă mai mult cu geocaching. Băi, divaghez!

Aşadar, fetele de la Viajoa organizează pentru a doua oară un astfel de eveniment (prima oară a fost anul trecut în octombrie). Denumirea tehnică e "Vânătoare de comori arhitecturale şi urbane în cartierul Cotroceni" şi e destul de self-explanatory. Trebuie să rezolvaţi nişte ghicitori plimbându-vă prin cartierul Cotroceni - şi asta pentru că răspunsurile sunt detalii arhitecturale. Aş participa şi eu dar mi-e teamă că respectiva competiţie nu ar fi fair (faţă de ceilalţi participanţi, desigur, dată fiind experienţa-mi extinsă în domeniu). Astfel drumul vă este deschis spre victorie, eu zic să vă înscrieţi (yes, there are prizes to be had).

Să experimentăm, zic!

Dat fiind că anul trecut am trecut binişor de 150.000 de kilometri cu avionul nu se poate spune că am o fobie legată de zbor. Cu toate asta am o frică (sănătoasă zic eu) legată de a-mi încredinţa viaţa unui lucru făcut şi operat de oameni. Cel mai mic avion cu care am zburat vreodată a fost un Embraer al LOT-ului care dansa pe furtună de nu vreau să-mi aduc aminte. Duminica asta am coborât mult mai jos...

În spiritul "Banii trebuie cheltuiţi pe experienţe nu pe obiecte" am zis că ar merge tocmai bine să văd cum e să zbori cu o astfel de libelulă. Aşa că duminică dimineaţă eram în drum spre aerodromul Şirna de lângă Ploieşti unde băieţii de la Aerofox îşi au sălaşul. Conceptul se cheamă Aventuracard şi puteţi citi despre asta la ei pe site.

Detalii bucureştene 2

Partea a doua a unei plimbări de acum câteva week-end-uri. Vechi şi nou. Mostly vechi. Oare de ce noul pare să fie aşa inapt faţă de vechi? E ceva legat de preţ şi timp? Artiştii nu aveau televizor pe vremea aia la care să alerge să vadă "Vocea Masterchef-ului" şi deci rămâneau să lucreze mai mult la fronton?