În sfârşit proiectul restant Denistepe a fost închis! Sâmbăta asta am plecat din Galaţi la o oră leneşă pentru a-l cuceri şi cucerit a fost. Fără ploaie, fără scaieţi, fără soare arzător, fără câini, doar mult vânt.
Când zici Dobrogea nu prea te gândeşti la verde. Ei bine, în perioada asta e un verde înnebunitor pe toate dealurile. "A limited time offer" cum s-ar zice.
Am galopat prin Tulcea (am văzut că şi-au umplut lacul, foarte bine) şi ne-am găsit dealul. Denistepe e trecut ca Dealul Mare în unele hărţi. În alte locuri e Dealul Mării ceea ce mi se pare plauzibil pentru că marea e aproape (şi a fost şi mai aproape în trecut) şi pentru că Deniz Tepe în turcă chiar asta înseamnă, dealul mării. Deşi are numai 270 de metri în punctul cel mai înalt e totuşi cel mai înalt lucru pe o distanţă destul de mare (la est nu mai e nimic la fel de înalt până la mare, la fel şi la sud şi la nord până la graniţe). Numele său ar trebui să fie Dealul Relativ Mare. Am parcat maşina...
...şi am început să urcăm. Data trecută am fost întorşi din drum de ploaie şi câini. De data asta nimic. Ba nu, mint, era un vânt dement, noroc că am avut pelerină de ploaie care funcţionează bine ca windbreaker.
Un lucru foarte interesant (pentru mine adică) este că primele înjurături legate de urcuş au venit foarte târziu - de fapt nu prea au fost. Trebuie să văd dacă a fost o întâmplare sau are legătură cu bălăcelile mele săptămânale.
Ce să spun despre deal - nu e foarte spectaculos - mai sus versantul devine din ce în ce mai pietros şi trebuie un pic de atenţie şi mai ales încălţaminte adecvată. Din păcate nu am avut parte de o zi ideală atmosfera fiind destul de încarcată. Totuşi se puteau distinge cu ocheanul satele din apropiere, lacul Razim şi cele două Kukuruznik-uri parcate lângă pista aeroportului Tulcea. Dealul are două vârfuri, cel mai înalt având şi o bornă. În şaua dintre ele am decoperit că se poate ajunge destul de uşor cu maşina - deşi sunt vreo două puncte mai delicate. De altfel am şi coborât pe drumul respectiv pentru a ne feri de vânt. A fost fain, o plimbare bună de primăvară. Data viitoare vă arăt traseul turei dobrogene - că iar am făcut sute de kilometri prin Dobrogea şi am mai descoperit lucruri noi.
Până atunci, restul de poze.
Licheni. Dacă vă plac lucrurile astea, dealurile dobrogene sunt o comoară.
Eh, de din ăştia nu era plin dealul şi nu mi-aş fi dorit că nu arată prea bine. Nu sunt entomolog aşa că n-am idee la ce mă uit - dacă ştie cineva îl rog să mă lămurească şi pe mine.
No comments:
Post a Comment