Micadu - la drum din nou

Dacă vă aduceţi aminte (dacă eraţi pe aici desigur) anul trecut am petrecut o săptămână plină în Norvegia, o experienţă pe care nu am cum să o descriu în cuvinte puţine. Tot aşa, dacă vă aduceţi aminte, în multe imagini apărea o motocicletă, uneori şi cu unu sau doi oameni pe ea. Ei bine, ei sunt Alex şi Andreea - sau Micadu, în încarnarea virtuală - şi în curând pleacă din nou la drum...

Revederea imaginilor de anul trecut pentru a scrie articolul acesta cred că îmi face mai mult rău decât bine. Oricum am fost doar pe jumătate leneş adică jumătate din imaginile pe care le vedeţi sunt deja publicate (de unde şi logo-ul cu alb), altele sunt în premieră. Am să încerc să le pun în ordinea în care au fost făcute...

Gunnar şi Zaharia în parcare la Nordkapp.

Revenind la Micadu...ei mereu au fost mai rebeli aşa...au început acum 3 ani cu un tur al României pe motocicletă, motocicletă care atunci se chema Matilda. Uitându-mă acum pe site-ul lor remodelat văd că au fost naşpa şi nu au mai pus poveştile de atunci - fapt pentru care o săi trag de urechi cu prima ocazie.

Una dintre cele mai nordice benzinării din Europa, doar un pic mai la sud de Nordkapp. 

Acum doi ani şi-au extins orizontul mergând pe două roţi până în Scoţia. Nici această poveste nu e completă pe noul site, tot acum observ. Dublă urecheală.

Aşteptând feribotul pe Seiland 

Apoi, anul trecut, a venit rândul excursiei nordice. Eu am zburat până acolo, la Tromsoe, însă ei au parcurs tot drumul Bucureşti-Nordkapp-Bucureşti. De data asta motocicleta s-a schimbat, Matilda şi-a găsit un alt stăpân pentru că nu era chiar potrivită şi în peisaj a apărut Gunnar.

Pe feribot dinspre Seiland. 

Gunnar e gâscanul din Niel Holgersson în caz că nu e clar. E un Suzuki V-Strom, de fapt aceeaşi Mărie cu altă pălărie pentru că şi Matilda era un Suzuki SV650 şi dedesubt sunt foarte asemănătoare. Deh, se lipesc şi de mine unele chestii...

Una din multele opriri pe malurile fiordurilor. 

Şi aşa Gunnar a văzut...meh, e prea târziu să stau acum să număr câte ţări. Dar parcă nu e de ajuns. Asta, şi faptul că stăpânii lui nu au stare. Şi nu au stare la o scară destul de mare. De fapt, e oarecum logic, dacă nu acum, atunci când?

În umbra Storbukttinden-ului. 

Păi să vă explic ce vor să facă. În curând (cam o lună) işi iau zborul peste Atlantic. Până aici nimic ieşit din comun, nu?

Cu Badderfjorden în fundal, unul dintre cele mai frumoase locuri din Norvegia, selon moi. 

Gunnar zboară şi el. Deşi nu are aripi ca un gâscan adevărat, o să fie în cala unui avion şi tot trece Atlanticul. Alex s-a îngrijit de diverse lucruri, de exemplu să-i facă rost de o cutie de transport.

Detalii: scut desprins la Zaharia, GoPro, steag. 

De fapt Alex i-a făcut diverse chestii lui Gunnar, în spiritul diplomei pe care o are. Suspensii modificate, cadre speciale, relee - operaţiuni care au necesitat eviscerarea bietului Gunnar. Puteţi vedea la ei pe site cum au decurs abuzurile.

Pe lângă Tromsoe. 

Dat fiind că diploma e de inginer dar de calculatoare sunt un pic îngrijorat legat de rezultatul operaţiunii. El zice că a testat, au fost până la sârbi deunăzi şi s-au întors întregi. Glumesc, ce poate să fie complicat la un motor cu două roţi?

Prin păduri spre Lofoten. 

Aşadar, revenind. Aşa, zboară cu motocicleta peste ocean (so to speak). Şi? Păi...de la Toronto o iau cătinel spre vest şi spre nord. Până în Alaska!

În sfârşit pe Lofoten. 

Păi şi dacă tot sunt ei pe malul celălalt al gârlei, nu-i păcat să se ducă numai până în Alaska? Nu mai bine coboară măcar până la San Francisco?

Sesiune de poze şi râsete. 

Bine, bine, San Francisco, dar mai jos? E Mexic, parcă ar merge văzut şi Mexicul. Şi dacă tot eşti pe acolo un pic mai la sud e...şi aici o să-mi demonstrez incultura geografică şi o să zic că e generic America Centrală. Aşa, America Centrală, nu-i păcat să nu o vezi?

Spre Leknes, cel mai important oraş de pe insulele Lofoten (aşa îmi aduc aminte). 

Şi nah, acolo în America Centrală e Darien Gap, o bucată de 160 de kilometri de mlaştini care separă America de Nord de cea de Sud şi e practic singura parte lipsă din şoseaua Panamericană. Motivele pentru care există sunt politice, evident. Deci te duci acasă...

Capăt de drum la A 

Sau...? Nu iei şi tu un feribot ceva să treci până în Columbia? E păcat dacă tot eşti acolo să nu pui piciorul în America de Sud.

Spre Nusfjord. 

Şi na...Columbia ca Columbia dar Peru şi Chile cui le laşi? Ce are dacă mergi un pic mai la sud?

La feribot în Moskenes pentru a ne reîntoarce la continent. 

Eh bine, hai că ajunge, am tot lungit-o ca să pun imagini. Da, se duc până în sudul sudului, Ushuaia sau ce o fi pe acolo.

Spre cercul polar. 

Evident că asta nu e călătorie de 3 săptămâni. Ei şi-au rezervat un an pentru asta. Dacă se întorc mai devreme, bine. Dacă nu, nu. No pressure.

După-amiază târzie în penultima zi împreună. 

Au înnebunit? Probabil. E fain ce fac ei? Da, cu siguranţă! Ce-mi face mie planul acesta al lor? Greu de descris. Clar eu nu am nici un interes legat de ce e mai la sud de Los Angeles şi mai la nord de - să zicem - Columbia. Însă coasta de vest a Americii...well, să zicem că am pus şi eu ochii pe ea...

La Cercul Polar! 

Iar America de Sud...un alt vis. Mai vis decât coasta de vest, ce-i drept. Din păcate cred că deocamdată mă mulţumesc cu imagini de la ei. Vă invit să-i urmariţi pe site-ul lor, micadu.ro. Sper, şi când zic asta chiar sper, că o să posteze îndeajuns de des de acolo. Că dacă nu se face imediat, nu prea se mai face cu acelaşi spor după. Eu după o săptămână în Norvegia am avut materiale până în Decembrie (dacă nu mă înşel, vreo 40 de posturi). Nu vreau să mă gândesc cât ar ocupa RAW-urile pentru 6 luni în Americi. Şi ce aş face cu ele. Şi când le-aş developa? Înainte sau şi după ieşirea la pensie? Divaghez. Drum bun dragilor, să ne auzim cu bine!

Despărţire la Cercul Polar. Drum bun şi în continuare! 

PS: Nebunia asta e contagioasă. În una din dăţile viitoare vă mai povestesc de un caz.