Racoş revisited

Odată cu minivacanţa de 1 mai am ajuns din nou la Racoş. De data asta cu concentrare numai pe vulcan, fară coloane bazaltice şi alte balării. Ce a ieşit, vedeţi mai jos.

Mai întâi am traversat pădurea Bogăţii şi am făcut un mic ocol pentru a poza biserica din Bogata.

Am descoperit cu plăcere că cele auzite pe net sunt adevărate şi anume drumul spre Racoş este asfaltat în totalitate. Ba mai mult, este asfaltat până foarte aproape de groapa de zgură...ahem!...vulcan. Deşi se poate urca până sus cu maşina am preferat să le lăsam la asfalt şi să facem o plimbare printre ciulini.

Şi aşa maşinile erau murdare, nu avea rost să le murdărim mai mult :)

Până sus urcase şi un chopper de Vrancea...

Aşa...şi acum pozele cu vulcanul. Cariera de zgură adică. Din câte am înţeles de aici s-a exploatat zgura în mod organizat pe vremea lui Ceauşescu, de unde şi terasele respective. Deşi predomină culoarea roşie, zgura e în două culori, Stendhal style: roşu şi negru.

Imediat cum se intră în căldarea de zgură, în dreapta, se vede o groapă destul de adâncă cu pini crescuţi pe fundul ei (nu ma pricep la conifere aşa că orice seamană cu brad dar nu e vizibil brad, pentru mine e pin).

În mijloc e un fel de turn, probabil ce a rămas de la exploatare.

Data trecută când am fost la Racoş am căscat gura numai la valea cu pini (poate şi pentru că era mai vară şi deci mai cald). De data asta am explorat mai mult din căldare. Vedeţi mai jos imaginile. Pentru o plimbare din Braşov eu zic că merită. Unde mai pui că în zonă sunt şi alte lucruri de văzut cum ar fi Castelul Sukosd-Bethlen. Visul meu să mă întorc cu maşina pe la Baraolt s-a spulberat când am văzut ce fel arată drumul. Acest defileu al Oltului va trebui să mai aştepte (până îmi aduc eu bicicleta pe acolo).