Siriu

Week-end-ul de 1 mai l-am încheiat întorcându-mă acasă mai devreme dar pe ocolite. Am plecat din Braşov la 6.30 când alţii pleacă la serviciu. Eu am mers cătinel spre Siriu unde aveam întâlnire dar mai pe la 10 aşa, pentru bălăureală pe meleaguri Buzoiene.

Aşa cum se poate deduce, nu era nici o grabă aşa că prima oprire a venit repede pe drumul dintre Săcele şi Tărlungeni...

Blocuri cu turlă în Săcele...

Mai departe am oprit un pic după Tărlungeni unde pe dreapta se vede satul Purcăreni. Satul are două biserici, una luterană, şi una baptistă. În prima imagine este cea luterană şi chiar cred că ar fi ieşit nişte cadre faine dacă nu includeam în imagini rahatul. Literalmente, în mijlocul imaginii e "a steaming pile of shit" de folosit ca îngraşamânt.

Aceasta e biserica baptistă, un pic mai sus pe deal. Nu ştiu cum e în satul respectiv dar văzut aşa de la distanţă mi se pare foarte pitoresc.

După asta am apucat drumul Siriului printr-un Teliu adormit încă. Am mers cătinel până am ajuns în zona mai sălbatică a Siriului şi am început să mă opresc pentru imagini. De exemplu, viaductul Gramatic. He he, de fapt e viaductul Grămătic. E destul de înalt, să tot fie 30-40 de metri până jos - când ne-am întors mai târziu în timpul zilei, era folosit pentru rapel de un grup de entuziaşti.

Ce se vede de pe viaduct - cabana Valea Neagră - cel puţin aşa cred că se cheamă.

N-am stat mult, am zis să ajung la timp la întâlnirea cu restul grupului care venea de la Galaţi. Am trecut de Siriu şi de barajul lui şi am ajuns la Nehoiu. Şi cum parcam eu în faţă la Club Cherry în buricul târgului, primesc telefon că se mai întârzie. Ce să fac? Am mers la magazinul central, am plătit cu cardul şi am luat un fel de mic dejun cu care am mers sub castanii de vis-a-vis de parcare. Şi am stat şi am observat trecătorii. Un procent destul de ridicat (adică mai mare decât 0 cum era în imaginaţia mea) de oameni are iPhone 4. În Nehoiu. 

Interesant e că după o vreme am început să recunosc feţele şi maşinile care se perindau, parcă erau mereu aceeaşi. În sfârşit, pe la 11 parcă, a apărut şi restul de oameni, ne-am hotărât cu care maşină mergem în explorare şi am pornit. Prima destinaţie - cascada Caşoca. Această cascadă e cam la 4 kilometri de drumul naţional pe un drum forestier. Se trece pe lângă Cabana 14 scaune şi la un moment dat la o bifurcaţie se coboară într-o vale et voila!

Mă rog, ce să zic, cascada nu e prea impresionantă. De aceea trebuia să mai mergem undeva. Aşa că am apucat drumul forestier pe care e trecut ca destinaţie vârful Podul Calului. Destul de abrupt şi întortocheat drumul - ajunge pe un platou unde...e o mină! Plin de barăci, utilaje şi oameni care se uitau la noi cam ciudat. Ciudat e şi faptul că nu am găsit nimic pe net despre asta - nu ştiu despre ce exploatare este vorba (sau dacă e o exploatare minieră sau o lucrare Hidrotehnica). Am făcut cale întoarsă şi la coborâre ne-am întâlnit cu un trailer care căra ciment şi despre care nu am idee cum se descurca pe respectivul drum, mai ales că era un camion Roman foarte vechi. Mă rog, revenind, dacă ştie cineva ce e cu mina de la Podul Calului îl rog să-mi spună şi mie. Ne-am întors în zona Siriu, nehotărâţi ce să mai facem. Parcă ne era foame aşa că am zis să încercăm la cabana pe care o văzusem eu mai devreme. Pe drum, viaductul Stânca Teherău.

Pe versanul de vis-a-vis se văd urmele unei alunecări de teren destul de serioase, practic tot muntele a alunecat spre şi în lac. Asta îmi aduce aminte de un caz din Italia, mult mai grav - alunecarea de pământ de la barajul Vajont din 1963. Sper să nu fie cazul...

Am coborât cu chiu cu vai spre cabana Valea Neagră - drumul e infect - şi am ajuns la un pod suspendat pentru maşini pe care am decis să nu-l trecem cu maşina deşi am văzut că se poate. Probabil podul are undeva la 1.5-2 tone limită. Dacă eram cu Furia Verde cred că mă distram un pic dar aşa...am rămas cu ideea.

Viaductul Grămătic văzut de jos.

La cabană nu am găsit restaurantul mult visat, era doar o masă şi era deja ocupată de locatari. Aşa că ne-am întors la maşină şi am zis "Ştiu eu un loc!". Va urma!