O fi o obsesie tipică băieţilor, o fi programarea socială prin intermediul televizorului dar eu mi-am dorit de când eram mic să trag cu o armă de foc. Şi cum nu am ambiţii de Rambo să decimez batalioane de vietnamezi sau de Sadoveanu să curăţ pădurile de vietăţi, atenţia mea s-a îndreptat asupra uneia dintre puţinele ocazii în care joaca cu arma de foc e acceptată. Îmi aduc şi acum aminte de un episod în care a trebuit să explic în faţa clasei la ora de engleză ce e skeet-ul şi de ce e sportul meu preferat.
Ei bine, sâmbătă asta am primit un foarte frumos cadou - deşi nu-mi place să folosesc limba de lemn este vorba până la urmă de un vis împlinit. Să ucidem aşadar nişte porumbei de lut!
