Transfăgărăşan 2012

Da, iar am fost pe Transfăgărăşan. Ce să fac, nu mă pot abţine. Poze, un pic de urcare cu bicicleta şi ceva mai multă coborâre. "Choose your battles", cum se zice.

Am fost nişte mieji, ce să mai. Ceasul pus la 4.30, la 4.45 erau menţionate rudele italianului care a conceput suportul de biciclete şi la 5 ieşeam în şir indian pe poarta Cronstadt-ului. Un şir indian mai răsfirat de 3 maşini, 5 oameni şi 5 biciclete.

La orele şepte trecute despachetam bidivii la Bâlea Cascadă. 4 viteji s-au hotărât să "earn their ride" adică să urce pe bicicletă până sus la Bâlea Lac şi abia apoi să coboare.

Al cincilea (nu folosim calificative - sau descalificative cum ar trebui în cazul de faţă) s-a hotărât că o sesiune foto e mai potrivită.

Aşa că furia galbenă a rămas în cârca furiei verzi până la noi ordine.

Aşa că să începem sesiunea foto. Sâmbătă dimineaţa la ora 8 e foarte puţină lume pe acolo aşa că mi-am permis opriri unde altfel nu ai loc.

Un astfel de loc este Poarta Geniştilor.

Dar să ieşim la lărgime, zic.

Am tot probat diverse amplasari pentru GoPro - dacă mă învrednicesc să şi editez filmele ar fi mare chestie. Dezavantajul orei respective era faptul că valea era în umbră, doar versantul vestic era luminat. Dar nu-i bai şi nici frig nu e.

Undeva în porţiunea mai plată era un caravan de Polonia - oamenii au dormit peste noapte acolo. S-au trezit când tocmai trecea unul dintre cei 4 viteji biciclişti şi l-au invitat la o cafea. Foarte frumos din partea lor.

Jos, în vale, Cârţişoara se trezeşte şi ea.

Şi ajuns-am la ultima parcare înainte de Bâlea, lângă borna de 2 kilometri.

Şi cum pozam eu oile de pe versantul vecin (fascinat fiind de cum se propagă răgetele ciobanului)...

...văd că urmăritorii mei sunt doar la câteva viraje în urmă.

Bine, nu toţi, unii sunt mai în spate...

Dar vai, mai am foarte puţin timp pentru pozat floricele.

Am aşteptat să ajungă plutonul fruntaş şi apoi am mers în urmă cu furia verde să iau din urmăritori. Unul din ei a acceptat oferta, celălalt a continuat vajnic până sus încă vreo 2 ore.

Eu am lăsat furia verde la parcare şi am încălecat furia galbenă pentru doi kilometri de chin până la Bâlea Lac. Am făcut pauză la borna mea, bornă de care am mai sprijinit furia galbenă acum trei ani, când era cumpărată de două zile.

Restul e poveste. Am fost la un suc pe terasă la Bâlea, am privit cum se umple parcarea, etc. Coborârea a fost rapidă, doar că se cam aglomerase. Uitasem de ce îmi place cu bicicleta la coborâre. N-am depăşit decât două maşini până jos. După aceea a fost nevoie de ajutor ca să recuperez furia verde de pe deal dar s-a rezolvat. Şi asta a fost Transfăgărăşan 2012. Nu promit că nu mai trec pe acolo până se închide. :D