City of Ghosts

Era martie şi vorbeam cu un coleg despre un posibil proiect. Conversaţia s-a încheiat cu "I hope to see you in Bratislava...city of ghosts". Mai prin iunie ne-am întâlnit în Bratislava şi aveam să văd cum e cu City of Ghosts. Aşadar... Bratislava noaptea!

Pe scurt - da, aşa este. După o anumită oră seara nu mai e nimeni pe stradă. Nici în localuri. Ori se ascund foarte bine sub pământ ori nu ştiu...şi nu are cum să nu-mi vină în minte scena din Eurotrip cu Bratislava.

Lăsând gluma la o parte, Bratislava nu mi-a trezit nici o emoţie, n-am găsit nici un colţ care să aibă un farmec aparte. Un ceva, un mic pub ascuns într-un cartier pe care să-l ţin minte ca fiind un loc special. Şi da, am fost într-o berărie care îşi fabrică propria bere la sugestia unui coleg slovac. Berea a fost bună, crenvuştiul murat (da, murat) nu prea dar per total...I've seen and had better.

Îmi dau seama că ceea ce zic poate fi interpretat ca snobism şi că alţii ar fi bucuroşi să descopere de exemplu statuile de prin centrul vechi. Omul din Canal, de exemplu, cu care se pozează everyfuckingone.

Există o anumită categorie de persoane care consideră că orice este "genial" şi debordează de entuziasm chiar dacă nu este cazul (au citit ei prin cărţi că e bine să fii pozitiv şi yadda-yadda). Bratislava ar fi un loc în care oamenii de acest tip s-ar entuziasma.

Ah, castel pe deal! Ah, pod cu OZN! Ah, centru vechi! I don't see it, cum se zice în engleză. Până şi pozatul a mers greu în Bratislava. Pur şi simplu nu simţeam nici o tragere de inimă.

Şi nu e ca şi cum am stat o zi, ca data trecută. Nu, am stat o lună de zile în care am avut timp să bat la pas fiecare străduţă din centrul vechi (nu că ar fi multe), să vizitez câteva localuri din centru, cel puţin două localuri de cartier şi să mă plimb cu tramvaiul mai mult decât am făcut-o în restul vieţii.

Am lucrat în echivalentul unei Colentine, printre blocuri comuniste reabilitate. Cu tot tacâmul: cu Billa, cu farmacie (Lekaren parcă îi zice) la parterul unei ostenite policlinici şi ea comunistă, cu oameni ponosiţi care umblă cu tramvaie comuniste care scârţâie şi trosnesc. La mall n-am avut când să ajung, chit că aveam câteva opţiuni şi ar fi mers să-mi clătesc ochii.

Mi-am dat seama că încă ne asemănăm mult cu ei (sau ei cu noi) când recepţionera mi-a tras o ştampila pe factură şi mi-a dat şi bon fiscal. N-am mai primit aşa ceva pe unde am mai fost prin afară. Altă asemănare e că tot recepţionera îmi mărturisea că soţul ei îi spune că e blondă sub acoperire, asta după ce a categorisit drept proşti nişte clienţi care au sunat la interfon ca să li se deschidă bariera de la parcare. O problemă de atitudine, desigur.

Nu zic, n-am avut interacţiuni neplacute cu oamenii de pe acolo - în general, chiar dacă nu vorbesc un amărât de cuvinţel din limba lui Shakespeare, încearcă să te ajute. Uneori folosind limba lui Goethe (că e mai ici-colea peste gard) însă nici aia nu e foarte răspândită. Am întâlnit jmecheria "Sunt dintr-un oraş de lângă Bratislava şi am rămas fără bani, vreau să mă întorc acasă" dar nah, asta am întâlnit-o şi la New York.

Un avantaj al locului este că e ieftin. Da frate, berea e un pic mai mult de 1 euro. 2 euro e aia scumpă. Totuşi acesta nu e un criteriu suficient pentru a alege o destinaţie - altfel birturile din Feteşti ar fi pline.

Am fost la "Flagship Restaurant" (fie vorba între noi, nu ştiu dacă au vrut să se traducă literalmente "Restaurantul Nava Amiral" sau doar figurativ "Restaurantul cel mai tare") - un local transformat dintr-o fostă sală de cinema. Au acelaşi meniu ca la Slovak Pub şi aceleaşi preţuri. Slovak Pub care rămâne o alternativă cinstită pentru cină. Pe această cale recomand supa cu cârnaţi şi un Zlaty Bazant.

Prin împrejurimile Bratislavei mai este (în afară de Austria) şi un fel de cartier mărginaş acum înglobat, care se numeşte Devin. E un fel de sătuc cu cetate din ce am înţeles. Întrebând printre colegi unul a răspuns că da, pot să merg că e de plimbare. Acelaşi coleg de mai sus a completat. "Don't believe him, there's nothing there. Ok, if you go with your girlfriend you can take a romantic walk near the Danube..." (şi-şi dădea ochii peste cap a romantism prefăcut). Aşa că nu m-am dus - nu că aş fi avut timp de asta.

Tot de la el mai ştiu şi urmatoarea poanta - amară, pentru că este reală, chiar aşa i s-a răspuns: "-I have 1 day in Bratislava. What can I do? -GO TO VIENNA!"

Revenind la ideea de la început, nu e bine să se entuziasmezi la orice aşa cum nu e bine să-ţi pută orice. Acestea fiind spuse, uneori e mai bine să vrei mai mult decât să te mulţumeşti cu ce ai găsit. Şi uneori less is more - am plecat mult mai plăcut impresionat de acest oraş după ce l-am vizitat câteva ore decât după o lună de stat acolo.

Vor mai urma imagini din Bratislava...