Kaiserlich und Königlich: Spre Kolozsvar, Erdely

Iată că a venit vremea să intrăm şi în acţiunea numită concediu 2012. Primul concediu adevărat de două săptămâni - acum eu ştiu că suna hilar privit din perspectiva unora care şi-au luat lumea în cap şi traversează America de la nord la sud (de exemplu) dar asta am avut, cu asta lucrăm.

Sâmbătă dimineaţă, după ceva peripeţii cu yala şi un bagaj făcut în grabă (aveam să descopăr mai târziu ce uitasem) am pornit spre Kolozsvar.

Cu o zi înainte la radio se vorbea despre coincidenţe. Ei bine, la OMV-ul de lângă Master am întâlnit o dubă cu număr de... Zell am See. Altfel rar vezi o maşină de Austria, cu atât mai puţin de Zell am See. Şi totuşi uite că...

Am trecut cât am putut de repede de Piteşti, Vâlcea şi Sibiu şi am oprit pentru o gustare. Vreme frumoasă, peisaj frumos...

Hollywood! Ah, ba nu, stai...

Am mers fără oprire pentru că am mai fost de destule ori pe drumul ăsta - în schimb, după Sebeş pentru mine era teritoriu necunoscut. La intrare în Alba Iulia, Rusty Gate Bridge peste Mureş.

Hmmmz, nu pot să nu mă gândesc la Final Destination când văd un camion cu lemne...

După Alba, program hartistic. De ce să mergi pe drumul drept când poţi vedea altceva...

Vreme un pic dubioasă, ce-i drept...

Şi dacă tot veni vorba de dubios...

Torockoszentgyorgy. Sau Costeşti, cum doriţi.

Biserica din sat e camuflată de singurii copaci din zonă.

Ce căutăm pe drumuri lăturalnice dar bune? Piatra Secuiului, aia căutăm.

Impresionantă, pare greu de abordat. Cumva îmi aduce aminte de Dobrogea. Câteva săptămâni mai târziu am sfătuit nişte prieteni să meargă acolo să urce pe ea. La vederea ei m-au sunat şi mi-au zis "Băi eu nu urc aşa ceva. De ce nu mi-ai zis că e cât Caraimanu'?" :) După Râmetea (satul din care se abordează cel mai uşor urcarea) ne aşteaptă o primire nepoliticoasă în judeţul CJ sub forma unei lipse a asfaltului şi a gropilor. Ne chinuim să ajungem la un drum mai civilizat şi între timp descopăr că programul hartistic din restul zilei mi-a fost dat peste cap de faptul că nu am intuit că Salina de la Turda se închide la ora 15.30.

Acestea fiind spuse, direcţia Cluj - mai mult timp pentru vizitat urbea că şi aşa nu mai fusesem (spre ruşinea mea). Am coborât Feleacul...

...dar nu complet pentru că pensiunea la care aveam rezervare (Liliacul) era la intrare în Cluj. Ne-am cazat şi am plecat la explorat Cluujul. Sic! Despre asta, într-o poveste viitoare.