Miercuri 15 august, zi liberă de la mai mari, ce să facem? Casco proaspăt făcut cu valabilitate peste tot în lumea civilizată aşa că încolonarea către Veliko Tarnovo!
Aşadar, să invadăm Bulgaria! Am luat vinietă de la dugheană de la vamă ca să nu mai orbecăim prin Ruse şi am tulit-o spre Veliko. Prevăzător, am lăsat levele acasă pe care le aveam de nişte week-end-uri înainte când am fost la Nessebar. Aşa că a trebuit o vizită la bancomat dar abia la Veliko. Prima oprire, cascada Kaya Bunar de la Hotnitsa de care v-am mai povestit.
S-au mai schimbat lucruri. Acum e şi un fel de terasă restaurant, corturi, lume destul de multă... plăcut. Dar pozele iar nu au ieşit din pricina soarelui puternic şi canionului adânc, o combinaţie de lumină şi umbră fatală. Am făcut în schimb ceva nou şi anume am făcut circuitul şi ne-am întors pe sus, nu pe acelaşi drum. Vedeţi că e vorba de niţică escaladă pe acolo, nu mergeţi în converşi.
De acolo am apucat drumul spre Momin Sbor. Cam îngust el dar compensează prin lipsa desăvârşită a traficului (până la prima curbă unde îţi sare inima când te întâlneşti cu vreun localnic şi el obişnuit să facă reising că "nu e nimeni").
Am ajuns în Velikon în centru şi am început să căutăm parcare. Ia-o de unde nu-i. Până la urmă am găsit dar a urmat vânătoarea de parcagiţă. Parcagiţă care vorbea doar franceză. După ce mi-a scris 4 catastife pentru 3.5 ore de parcare am putut merge să mâncăm. Ca să nu riscăm, am mers la sigur unde am mai fost. Numele nu l-am ştiu vreodată însă ceasul cu tacâmuri îl ţin minte.
Localul e pe două etaje, unul e mai restaurant-like şi unul e pizzeria-like. Amândouă au vedere la Yantra şi la Monumentul Asenilor şi la ambele etaje se serveşte mâncare ok.
După ce am mâncat am luat-o la pas spre strada meşteşugarilor. Aia de e cu Unesco maică. Aia veche. Da, aia de care tot zice lumea.
Dom'le...am văzut eu câte ceva pe acolo dar nimic să cad pe spate (ar fi fost şi periculos dat fiind caldarâmul).
Aşa cum la Guinness Storehouse am fost fascinat de procesul de fabricaţie la butoaie şi nu de experienţa în sine aşa şi aici...am ochit câteva grafitti-uri, câteva babuţe la taclale...
Acum nu spun că e frumos însă nu am răbdare să mă uit cum face oale sau alte tinichele. Dar nu e obligatoriu să placă tuturor.
...şi ne îndreptăm spre Tsarevets. În faţă la hotel Yantra se lasă cu renovare. Şi, cum aveam să aflăm mai târziu, la fel e şi spre Tsarevets. A început un proiect de pavare cu piatră cubică care va din, din câte îmi pot da seama, un loc de promenadă foarte fain.
Am făcut din nou un tur de cetate. Nu aveam să stăm până seara să vedem spectacolul Light and Sound dar măcar l-am văzut în poză...
De la Tsarevets am plecat spre alt loc din Veliko Tarnovo pe care nu l-am mai explorat...dar despre asta într-una din dăţile viitoare...
Şi bineînţeles, m-am întors şi de data asta cu nişte leve aşa că am acasă un teanc destul de mare care trebuie cheltuit. Aşa că mai trebuie mers la Veliko Tarnovo. Asta...sau mă duc la bancă să-i schimb...
2 comments:
Ps. Restaurantul in care ai fost se numeste Shtastlivetsa (adicatelea Fericitul - fiind *porecla* unui renumit scriitor bulgar, un fel de Caragiale bulgaresc).
Ps Next time incearca si la EGO sau ETHNO. Sunt chiar langa acesta si mancarea este foarte buna!
Ah deci asta incerca sa explice chelnerita. Am intrebat ce scrie pe farfuriuta pe care ne-au adus nota si tot zicea "happy people, happy people" :)
Am fost si alaturi la aia care seamana cu o bomba si da, e bun.
Post a Comment