Duminică pe la amiază - telefon: "E vreme bună, azi zburăm". Prea bine, spre aerodrom atunci. Clinceni, ţine-te bine că venim. Imediat ce găsim drumul corect, that is.
Odată ajunşi acolo, agitaţie mare ce se afla pe pistă şi în aer. Odată la câteva minute ateriza sau decola un avion. Nu vă imaginaţi ceva gen Heathrow, însă activitate este.
În general avioane de acrobaţie care îşi şi făceau numărul deasupra aerodromului. Apropos, poziţia pe pistă a făcut ca majoritatea pozelor să fie făcute contra soarelui aproape de asfinţit de unde şi tenta cadrelor.
Comandamentul era format dintr-un grup de scaune aşezat la marginea pistei de unde se şi dădeau permisiunile de decolare.
Până primeşti permisiunea aştepti frumos lângă comandant...
...şi abia apoi poţi să îţi faci de cap.
Printre cei mai vioi era avionul paraşutiştilor care pleca o dată la 20 de minute să ducă un transport de oameni la 4000 de metri şi să-i arunce. A treia oară a decolat pe deasupra mea la 15 metri de era să mă transform în popândău (dacă aveam o vizuină lângă mă aruncam în ea).
Erau şi oameni paşnici care erau ieşiţi la zboruri mai liniştite - uneori chiar şi fără de avion.
Zlin 142 pare să fie un model foarte popular.
142 nu e singurul model...
Dar să vedem detalii...
Vis-a-vis e o fermă de unde se mai aude guiţat de porci şi de unde mai vin câinii din când în când să alerge avioanele. Am mai văzut câini alergând maşini şi trenuri dar câini alergând avioane nu am mai văzut.
Un AN-2 parcat, cred că pentru vecie.
Aerodromul e lângă unitatea militară, de unde şi paza...
Dar nu ziceam că am venit să zburăm? Folosesc pluralul doar pentru impresie pentru că eu nu aş mai fi avut timp să zbor pentru că apunea soarele - asta dacă aş fi hotărât până la urmă că vreau să mă sui în aşa ceva:
E vorba de partea cu motor din ansamblul parapantă cu motor sau paramotor cum am mai auzit că-i zice. Greutatea mea era cam la limită şi deşi omul adusese şi o aripă mai mare pentru astfel de specimene, n-a mai desfăcut-o.
Spre deosebire de un avion, la paramotor trebuie echipament special ca să nu mori de frig. Loc foarte mult nu este (ce-i drept, am urcat şi eu în el şi am traversat pista ca să recuperez maşina de pe partea opusă - ocazie cu care Furia Verde a traversat şi ea pista) şi decolarea e o afacere deloc graţioasă în care ai nevoie de ajutorul cuiva.
Nu e vorba de pornit motorul e vorba de "Hai, trage acum! Hai, hai, hai!!!"
Vestea bună e că jucăria decolează aproape imediat. Up, up and away!
I don't know but I've been told...că e foarte lin şi fain. Nu e rapid însă poţi să zbori foarte jos şi să faci diverse manevre.
It sure looks like a lot of fun. Nu sunt sigur că nu o sa vreau să încerc până la urmă.
Aterizare lină şi fără incidente.
Şi dacă tot am stat şi am îngheţat pe pistă, să prezint şi cadrul de care sunt cel mai mândru.
Pare multă muncă pentru această distracţie - desfacerea şi împachetarea aripii ia ceva timp de fiecare dată (da, ştiu, sunt prea comod) ca să nu mai zic că un profesionist makes it look it easy dar sunt destul de sigur că nu e şi eu aş sfârşi cu un mare ghemotoc de sfori inutilizabil.
Dar o tură cu un avion de acrobaţie parcă ar merge...
4 comments:
niiiiiceee :)
bestiala lumina.
PS: criminal "anti-robotul" (aka CAPTCHA) :\
Problema e ca daca il scot, se trimit la cei abonati la comentarii si spamurile desi ele nu sunt publicate pe site.
N-am putut niciodata sa inteleg de ce oamenilor astora chiar nu le pasa absolut deloc de faptul ca noi trebuie sa ne chinuim sa facem pozele contra soarelui. :))) Asa am patit si eu cand am fost cu avionasul de 1 mai.
La imaginea cu tine popandau sarind intr-o vizuina cu greu ma pot tine sa nu cad din scaun de ras.
Sunt si eu mandra de tine pentru cadrul de care esti tu mandru ;)
Ultima fotografie e intr-adevar superba! Felicitari!
Post a Comment