Kaiserlich und Königlich: Chiţ, chiţ, Kitzsteinhorn

Prima zi de Austria a început cu vreme foarte bună - de-mi venea să sar la volan în pijamale. Numai că între timp era nevoie de unele formalităţi în aşteptarea cărora am luat micul dejun.

Formalităţile erau menite să ne asigure libera trecere către înălţimi, trecere altfel la fel de liberă dacă eşti pregătit să te desparţi de 35 de euro de persoană dus-întors. Ca să nu masacrezi bugetul în acest stil există Zell am See - Kaprun card care poate fi folosit la toate tele-ce-vrei-tu din zonă (mai puţin televizoare, deşi merge la sigurul cinema din Zell am See) pentru a obţine libera trecere. Cardul e gratuit dacă stai la una din cele câteva sute de pensiuni participante dar atenţie că nu toate îl oferă.

Eu a trebuit să lămuresc cu Claudia de la oficiul de turism pentru că nu e întotdeauna clar şi proprietarii îţi vor spune "Dar nu ai nevoie de card". Yeah, right. Numai urcarea pe Kitzsteinhorn şi Schmittenhohe e aproape 130 de euro pentru 2 persoane. E drept că la ultima telecabină de pe Kitzsteinhorn şi pe Schimittenhohe ai voie o singură dată însă pe celalalte ai voie să te dai cât te ţin nervii. 

Aşadar cu mândru cu cardul meu pe care scria Onrei am purces spre Kaprun. Zi faină cu vizibilitate până departe. Undeva acolo sus trebuie să mergem şi noi.

Conturat pe singurul petec de zăpadă (ahem, gheţar) se vede mic-mic cel mai înalt stâlp de telecabină din lume. Aveam să îl vedem de aproape mai târziu.

Drumul trece un pic prin Kaprun şi apoi se strecoară prin vale până la punctul de plecare a primei telegondole - Panoramabahn. Până în 2000 de aici pleca şi funicularul Gletscherbahn 2, cel în care şi-au găsit sfârşitul 155 de oameni din cauza unei neglijenţe. Funicularul nu a mai fost redeschis de atunci. Dacă nu ştii ce e poate părea curioasă şina aia de tren care urcă abrupt şi apoi intră în munte. De unde intră în munte mai parcurge 3 kilometri prin munte înainte să iasă tocmai la Alpine Center la 2450m altitudine.

În ziua de azi ascensiunea se face mai uşor (şi mai sigur?) cu două telegondole (Panoramabahn şi Gletscherbahn I şi apoi cu Gletscherbahn II, o altă telegondolă). Vara numai una din ele merge, Panoramabahn.

Ascensiunea până la Alpine Center la 2450 e ruptă în două bucaţi. Prima oprire...

La fiecare oprire e câte ceva, un mic restaurant, un loc de joacă...

Ascensiunea continuă cu mai multe variante dintre care, da, una singură merge vara. Gletscherbahn II - ouăle roşii pe sârmă.

La 2450 de metri e şi mai multă agitaţie - şi ajung şi maşinile, ce-i drept 4x4, ale lucrătorilor. Se pare că mereu e ceva de făcut acolo sus.

Gipfelbahn e ultimul segment pentru urcarea la peste 3000 de metri - o telecabină adevărată. Pentru marketing, ceea ce e sus se cheamă Gipfelwelt, adică e o lume aparte la care poţi să aspiri (pentru un preţ modic).

În imagine, Kitzsteinhorn. Nu se ajunge pe vârf cu telecabina dar se ajunge aproape.

Dar iată că vine telecabina (mă rog, înţelegeţi voi, vedeţi prima poză). Ce se întâmplă în lumea Gipfel, data viitoare.