Pe urmele Asenilor

Ultima bucată dintr-o zi frumoasă de august - plimbare pe străduţele mici din Veliko Tarnovo cu punct final la monumentul Asenilor.

Întorcându-ne de la Tsarevets am ales (cu ajutorul GPS-ului) o stradă care coboară aparent spre râu. Spun aparent pentru că de fapt nu se poate coborî la râu, ultimele case sunt la vreo 20 de metri deasupra lui - de unde şi imaginile clasice cu Veliko Tarnovo.

Fără să vrem am dat peste ceea ce cred că este muzeul de istorie. Nu cred să fi fost intrarea principală numai că era foarte foarte puţin sinistru. Nu era nimeni, uşile erau deschise şi statuile nu aveau cap.

Uok, data viitoare. Mai bine plimbare pe străduţe. Străduţe aproximativ pătrate dacă e să mă iau după indicatoare. Oricum amuzant indicatorul. Interzis! Dar totuşi dacă intraţi măcar să nu fiţi mai laţi de 2 sau mai înalţi de 2.5 metri.

Pe aici unele case au particularitatea de a fi mai de înălţime diferită în funcţie de unde le priveşti. Una dintre ele transformată în muzeu are două etaje la stradă dar privită dinspre râu are cinci şi asta din cauza configuraţiei terenului.

Am văzut şi un restaurant-hotel simpatic pe acolo. Ar trebui investigat. Pare uşor scump dat fiind faptul că are şi vedere.

Şi vederea...

După zona de străduţe mici...

...urmează o zonă mai nouă şi mai comunistă aş îndrăzni să zic. Trebuie trecut prin ea şi ocolit hotelul Veliko Tarnovo ca să ajungi la monumentul Asenilor. Are nevoie cineva de un xerox?

Ca o paranteză, am observat că grafferii (parcă aşa le zice mâzgâlitorilor de pereţi, nu?) sunt deosebit de prolifici în Veliko. Din fericire, monumentul nu a fost atins.

Monumentul e aşezat lângă o clădire pe care mulţi o confundă cu o biserică modernă dar care este de fapt muzeul...ah, mereu uit. Şi da, folosesc textul ca şi cum aş fi într-o conversaţie când aş putea foarte bine să dau Alt+Tab şi Google să văd ce e şi apoi să fac şi nişte SEO cu ocazia asta. Ahem, vizitaţi muzeul de blabla, construit în anul gla gla intrarea e şnaişpe leva, deschis de marţi până luni în afară de ultima miercuri din lună când e revizie la telecabină.

De acum doi ani când am fost a răsărit o cârciumioară într-o laterală a muzeului, crescută ca o ciupercă. Dacă se supără şi au clienţi, scot scaunele galben-albastre. Dar numai dacă au clienţi. Nu aveau.

Monumentul în sine e impresionant şi locul ales e perfect. Eu personal nu mă pricep la artă, nu ştiu să zic dacă artistul a reprezentat corect, dacă a păstrat proporţiile etc. etc. Ştiu doar că-mi place şi suspectez că e din cauza tendinţei uşor moderne (iar nu ştiu cum se cheamă curentul respectiv şi vorbesc ca un profan).

Foarte mult mi-au plăcut grifonii stilizaţi (cel puţin asta sper că erau) care păzesc monumentul dinspre muzeu. Data trecută nu ştiu cum de nu i-am observat. Adevărul e că nu prea par să facă parte din grupul statuar, sunt făcuţi din alt material şi în alt stil şi de asta suspectez că au fost adăugaţi mai târziu. Dacă mă înşel, aştept rectificări.

Locul unde este aşezat monumentul este de asemenea un loc bun pentru admirat partea fotogenică a fostei capitale imperiale (chicoteli).

Sunt nişte băncuţe în spatele muzeului unde se poate sta o clipă. Din când în când se aude vuietul unui camion care trece în viteză pe podul peste Yantra. Asta aşa de aducere aminte în privinţa secolului.

Veliko Tarnovo nu m-a dezamăgit nici de data asta. E a treia oară când trec pe acolo şi sigur nu va fi ultima.