Bozhentsi - La terasă de 1 decembrie

De 1 decembrie am petrecut susţinând (nu extraordinar de înfocaţi) turismul de la sud de Dunăre. Şi cum eram noi în drum spre Buzludzha am zis să o ardem "aşia"...tradiţional, chit că nu-s tradiţiile noastre. Aşa că am mers la Bozhentsi.

Posibil să sufăr de o formă uşoară de dislexie pentru că nu ştiu niciodată să scriu Bozhentsi (şi nici Buzludzha, mereu trebuie să dau Ponta) - asta, sau limba respectivă are o problemă. Bozhentsi (sau una dintre celelalte 7! grafii ale sale: Bozhenci, Bojenci, Bojenzi, Boženci, Bojentsi, Bojentzi, Bozhentzi) este un mic sat ascuns între dealuri lângă Gabrovo. Ce-l face special este că acolo se menţin case tradiţionale bulgăreşti şi astfel e declarat "architectural and village reserve". E un fel de Muzeul Satului doar că fără garduri şi fără intrare. Mă rog, trebuie plătită parcarea...

Ce-i drept, am tot auzit de el, Bozhentsi în sus, Bozhentsi în jos şi uneori chiar şi în laterale. Să mergem aşadar! Satul e aşezat în creierii dealurilor (aş fi zis munţi dar nu sunt munţi) şi te cam plictiseşti urmărind drumul - acum e uşor, este drum, sunt indicatoare, însă la origine cred că era greu de găsit. Aşa cum era de fapt şi intenţia pentru că satul a fost fondat după incursiunea otomană asupra Veliko Târnovo-ului când o parte din boieri au decis că e mai safe să o ardă suspect dar sigur prin pădure decât glamuros dar expus la oraş. Aşa că (zice legenda) boieroaica Bozhana (cu ocazia asta am aflat ce înseamnă bolyarka) a întemeiat acest aşezământ.

Prima dată am dat turul de onoare al locului care a durat aproape 7 minute cu tot cu uitat la tarabele cu "artizanat" şi mângâiat toate pisicile din cale.

Ce mi-a plăcut a fost că locul era lively, erau vizitatori. Nu foarte mulţi, să te împiedici de ei, dar destui ca să nu te simţi ca în filmele cu apocalipsa cu zombie.

Nu mă pot pronunţa asupra relicvelor romane de la muzeu (parcă asta reţin că erau) sau asupra artei desăvârşite a meşteşugarilor locali pentru că nu le-am studiat în detaliu. 

 Noi am ajuns înspre prânz acolo şi am cam început să căutăm un loc în care să mâncăm (cârciuma din centru ni se recomandase). Beleaua e că deşi centru are suprafaţa unui teren de tenis, sunt 2-3 cârciumi acolo. Una din ele avea terasa ocupată şi eu ţineam morţiş să facem aroganţa să luăm prânzul la terasă în decembrie. Aşa că, dacă ceilalţi aveau masă liberă...

Dat fiind că era uşor răcoare ne era teamă că vom da cu fularul în ciorbă însă providenţa avea să ne scape de acest grav pericol pentru că nu aveam bani de ea. Bozhentsi este atât de bine ascuns încât nici undele radio nu ajung acolo - şi mă refer la cele care ar putea fi folosite de un POS. Sau de un bancomat. Sau orice device care ar fi putut să-mi transforme bonitatea electronică şi deci ipotetică în "hard cash". Pentru toate celelalte există MasterCard, dar nu şi în Bozhentsi.

Mda. Prevăzător fiind (îmi vine în minte reclama aia la bere de duzină cu "bărbatul orientat: Deciiii, deciiiii"...mă rog, dacă nu o ştiţi nu e amuzant) am ajuns în Bozhentsi cu fix 24 de leva aşa că prânzul avea să fie frugal.

Sau aşa credeam noi. Nu, n-am mâncat faţa de masă, oricât de apetisantă era. Am luat nişte kebapche (care sună foarte asemănător cu cevapcici şi care sunt verii mititeilor noştri) plus două lipii una cu usturoi şi una cu brânză care s-au dovedit a fi mai mult de îndeajuns. Ba chiar am împărţit şi cu cele două pisici cerşetoare care s-au teleportat printre picioarele noastre când s-au auzit tacâmurile.

Una peste alta, locul e simpatic. Dacă nu aveţi ce face o după-amiază în Veliko Târnovo puteţi merge. N-aş petrece acolo mai mult timp, but that's just me. Ok, for the cats, maybe...