Frequent flyer, frequent fraier

Articolul acesta e long overdue, ar fi trebuit scris sub impulsul momentului când nervii erau întinşi la maxim. Acum, la luni distanţă de respectivele experienţe nu mai au aceeaşi putere. Dar să începem: Care sunt avantajele de a fi client Platinum la Sky Team / Flying Blue? Şi, mai larg, cum e să fii frequent flyer?

Cuvântul potrivit de folosit în context este overrated.

Chestiuni de suflet: Multă lume care a văzut Up in the Air are impresia că a călători cu avionul odată la câteva zile e prea mişto. Impresia mea, după ce am făcut asta 1 an şi două luni şi am cunoscut zeci de oameni care fac asta de ani de zile este că trebuie să fii inadaptat ca să-ţi placă aşa ceva, să fugi de ceva foarte urât, să nu te aştepte nimic acasă, să nu fii legat de nimic. De cele mai multe ori e vorba de întârzieri, scaune incomode, bagaje terfelite, copii care ţipă şi plâng şi însoţitoare de bord ţâfnoase. Nici pe departe şampanie sorbită la business class în timp ce şefa de echipaj top-model îţi face ochi dulci. Nu insist prea mult pe asta, cred că e un lucru pe care trebuie să-l trăieşti ca să îl înţelegi. Intră lejer la categoria ai grijă ce-ţi doreşti. Un coleg (om la casa lui cu doi copii) care primise statutul de Freccia Alata la Alitalia (echivalentul Gold la Sky Team parcă) a zis ironic că se bucură că face parte din "gruppo dei coglioni che viaggiano tanto" şi cred că se potriveşte bine.

Chestiuni practice: Hai să o luăm pe rând să vedem care e mitul şi care e realitatea.

Avantaje Platinum (ultimul nivel, trebuie să depăşeşti 60 de zboruri pe an ca să-l primeşti):

Bonus de 100% la mile - corect! Dar ce nu se spune e că de exemplu un zbor Bucureşti-Paris rezervat la Economy are doar un sfert din milele totale adica vreo 250. Numărul de mile total îl primeşti doar dacă zbori la Business Class. În aceste condiţii adunarea milelor e un proces foarte anevoios.

Prioritate la check-in - corect! Ghişeul de check-in separat e sfânt. Mai ales lunea dimineaţă la Otopeni sau vinerea pe Roissy. Dar ce faci când aeroportul nu are porţi de securitate prioritare ca la Otopeni de exemplu? La Paris da, ai prioritate numai că prioritatea se manifestă prin faptul că ia cineva de mână şi te bagă în faţa rândului transformându-te automat într-un mare *beep* în ochii celorlalţi sărmani.

Prioritate la îmbarcare - corect! Foarte, foarte util, poate avantajul pe care l-am apreciat cel mai tare pentru că dacă urci la sfârşit în avion, nehaliţii cu trollere cât China vor fi ocupat tot spaţiul şi însoţitoarele de bord vor ridica plictisite din umeri (Tarom). La Air France aveau decenţa să-l ia ei bagajul şi să-i găsească loc dar asta însemna că ţi-l recuperai la aterizare după ce cobora toată lumea din avion - un lucru extrem de plăcut vineri la 11 noaptea. Instinctul omului e să stea la coadă aparent şi acest mic avantaj te face să sari peste rând. Dar ce te faci când nu poţi să faci uz de el? O să întrebaţi cum se poate asta. Ei bine, la Roissy de exemplu au încercat să mă mintă că e valabil doar pe cursele lungi (direct reclamaţie) iar la Madrid habar nu aveau de Sky Team şi mereu trebuia să mă cert cu cei de la ghişeu pe tema asta până venea reprezentantul Tarom ca să le explice. E un fel de drept dar de care poţi să te bucuri dacă ai tupeu să-l ceri.

Statut preferenţial pe listele de aşteptare, serviciu exclusiv de rezervare şi loc garantat la Economy - nu ştiu, nu am făcut uz de aşa ceva. Dar citiţi ce planete trebuie să se alinieze ca să beneficiaţi de ele.

Acces la business lounge-uri - oh da! This is the life. Napolitane naşpa, Ulker Biskrem şi cola la discreţie. Cel puţin aşa e pe Otopeni (şi ai acces la lounge-ul Tarom, nu la lounge-ul la care are acces tot restul lumii cu carduri de credit and shit). Nimic adevărat de mâncare. La Paris dozele de suc au 125ml, o mojicie de nedescris. Dar hei, există Internet free. Da, dacă ai cablu! La Madrid de exemplu nu se descoperise încă wireless-ul. Ce e drept e că poţi să te faci rangă până dau anunţul de îmbarcare - dacă asta se poate considera un lucru bun.

Bagaj suplimentar - o singură dată am folosit. Ar fi trebuit să plătesc 50 de euro altfel. Ok dacă călătoreşti frecvent cu două trollere de 20 de kilograme fiecare.

Platinum for life - cică după 10 ani consecutiv de Platinum eşti Platinum pe viaţă. Da, oricum nu ai altă viaţă dacă ai reuşit aşa ceva.

Mileleeee - mitul milelor este poate cea mai soioasă parte a acestei făcături publicitare. După un destul de mare număr de zboruri care au costat enorm (peste zece mii de euro, dacă nu cumva peste două zeci, nu mai ţin minte) am acumulat fabuloasa sumă de 85000 de mile. Şi acum un pic de matematică. Un zbor rezervat din timp începe de la 10000 de mile pe segment. Deci 20000 dus-întors. Dar! (şi e un mare dar şi nu în sensul de cadou) - dar mai trebuie plătite taxele. Bine zici, cât ar putea fi. Ei bine, mult.

Exerciţiul de faţă l-am făcut acum un am pe un zbor Paris-Madrid parcă. Preţ în mile 20000 mile plus 117 euro taxe. Eftin. Problema apare când verifici cât costă zborul pe skyscanner. 156 euro. Deci ale mele 20000 mile valorează undeva la 40 de euro. Adică cele 80 şi ceva de mii de mile valorează cam 160 de euro pentru zboruri scurte. Cât înseamnă asta raportat la cât s-a cheltuit să fie acumulate? Nu mai am cifra exactă dar era sub 10%. Da, o să spuneţi că nu e cea mai bună folosire, că ar trebui să-mi iau un zbor intercontinental de toate milele şi atunci o să plătesc mai puţine taxe. Şi o să mai spuneţi că un bonus de 10% e ceva care mi se dă şi nu mi se ia şi să tac din gură. Oricum ar fi, mi se pare ridicol în combinaţie cu tam-tam-ul pe care îl fac vis-a-vis de programul acesta. Dar na, acesta este capitalismul, să ne bucurăm.

Avantajele de mai sus sunt disponibile numai pe zborurile cu companiile din Sky Team - vara asta când am zburat cu altceva trebuie să spun că le-am simţit lipsa, aşa cum erau ele rele sau bune. Una peste alta, îmi dau seama cât de mizeră e situaţia. Pe zborurile Tarom au un fel de video motivaţional cu cât de cool vei fi tu daca te înscrii în program şi câte o să câştigi. E pentru copii naivi...