Kaiserlich und Königlich: Bled

Ich liebe diese Tage...Ich liebe diese Tage...

Es ist sieben Uhr dreißig

Die Sonne scheint

Der Himmel ist blau, Baby,

so soll es sein

ich pack meine Sachen

Heute geht's zum Strand

Prima strofa din melodia care rula obsesiv la radio in Austria. Potrivite versuri aș zice. Nu era chiar 7.30 dar soarele strălucea, cerul era albastru, aveam bagajele făcute și mergeam la mare.

Partea a doua a vacanţei a început vineri cu o vreme superbă - Kitzsteinhorn-ul alb, însorit, parcă ne făcea în ciudă după ce 2 zile a stat ascuns în nor. Dar ce să-i faci...marea ne cheamă. Aşadar, sus în şa pe autobahn! Am făcut traseul de aşa natură încât să trecem pe lângă Bled, că tot auzisem de el.

Combo! Biserică cu munte cu castel cu zăpadă (şi macara)

Am făcut o pauză în Austria înainte de tunelul Karawanks - un popas pentru masă şi slovinietă. Cam scumpe drumurile slovenilor, dar asta e. Tunelul Karawanks are aproape 8 kilometri şi se plăteşte şi el. Dacă vrei, îl poţi privi ca un portal pentru călătoriile în timp. Ieşi din Austria, de la pensiuni cu flori la balcon unde multe merg ceas, intri în tunel şi la ieşire dai de...blocuri comuniste ca în Pantelimon. Atâta doar că suntem în Jesenice, Slovenia.

Barcă cu coviltir

Din fericire impresia nu durează mult pentru că după vreo 30 de kilometri se ajunge la ieşirea spre Bled. Destul de aglomerat, multe maşini de România şi de fapt din toate colţurile Europei. Să vedem ce e cu acest Bled...

I think they be cheating. Au şi motor...

Am găsit destul de greu o parcare - dar bonusul a fost că a fost gratis până la urmă pentru că nu era paznicul în post. Eram vreo trei maşini care voiam să plătim şi nu ştiam cui. Aşa că le-am lăsat acolo şi am zis că plătim la întoarcere (n-a fost cazul pentru că încă nu apăruse).

O vilă simpatică lângă tunelul de pe malul lacului

Majoritatea lumii care a auzit de Bled a văzut vederile cu biserica de pe insula din mijlocul lacului. Na-v-o! Biserică pe insulă în mijlocul lacului.

Faimoasa biserică de pe lac de la Bled.

Locul e transformat de turism într-un mod nu tocmai plăcut. Peste tot sunt autocare de japonezi care pozează lebede, raţe şi mai ştiu eu ce.

Vile cochete, din alte vremuri

Bărcile care te duc la insulă sunt un pic speciale - cu vâsle, dar nu chiar cum arată bărcile cu vâsle de pe Dunăre. Făcute ca să o ardă turistu' tradiţional şi să dea un ban.

Bărci şi iar...

...bărci.

Peisajul e frumos, nu zic nu. Era o zi mai înnorată (superbitatea de dimineaţă se schimbase în mediocritate după ce am trecut tunelul în Slovenia) şi probabil şi asta afectează percepţia asupra locului.

Pe barba ta / On your beard

Încearcă să ne păcălească cu florile alea la geam că suntem  în Austria...

Pensiuni.

Scările care duc de pe mal spre un restaurant-palat. 

Interzisă bălăceala, desigur. Monstrul Lochbled pândeşte...

Am rămas cu un regret e adevărat. Şi anume că nu am încercat un cremşnit în Bled, pentru că aici e locul de naştere al desertului respectiv. Era prea aglomerat în centru ca să mai găsim parcare şi în plus trebuia să ajungem totuşi în altă ţară.

Maşină de autoportrete.

Nu ştiu ce e de făcut la Bled în afară de o tură de lac, mâncat cremşnit şi dat cu sania de vară (am văzut afişe cu chestia asta dar nu am mers să vedem despre ce e vorba). Presupun că poţi să faci asta şi în altă parte, nu numai la Bled. Mai mult de o zi, cred că e excesiv.

 Hai că merge de un goblen...

Desigur, nu mă ascultaţi, mergeţi la Bled cu tot poporul. Preferabil vara, când e mai aglomerat.

La castel în poartă, oare cine bate? Nimeni, pentru că nu urcă nimeni până acolo.

Am salutat Bled-ul şi am mers să stăm pe centura Ljubljanei pentru că da, era vineri seara. Şi ce face capitalistul (adică omul de la capitală) vineri seara? Fuge la mare...