Kaiserlich und Königlich: Schmittenhohe

Uşor ca o plimbare de duminică: Schmittenhohe este vârful de deasupra Zell am See-ului - cel la care ajunge o telecabină de la marginea staţiunii. Nimic periculos, numai pajişti verzi, cabane, terase şi oameni ieşiţi la o plimbare...

Deşi renovată de mai multe ori, aici a fost o telecabină încă din 1927. Nu e foarte înalt ca vârf, are doar 1965 de metri deasupra Adriaticii. Interesant sistemul acesta de măsură - datează din vremea Imperiului Habsburgic când s-a stabilit ca punct de referinţă un marker din portul Trieste.

Aşa, ce ziceam? Da, plimbare de duminică. Aceasta era senzaţia deşi era într-o marţi. Am urcat cu telecabina personală - eram singuri în ea. Şi ea este inclusă în Zell am See Kaprun card - altfel iar dădeam un 30 de euro de fiecare. Şi dacă la început vedeam mai mult pensiunile de la marginea staţiunii, priveliştea începe să se deschidă pe măsură ce telecabina se apropie de vârf.

Sus durează un pic până ieşi la aer (e un pic întortocheată clădirea) dar merită.

Priveliştea de sus e...ştiu ce creadeaţi că o să zic dar nu, nu-ţi taie respiraţia. Decât dacă eşti astmatic sau o alergie ciudată la peisaje faine. Eu personal n-am avut niciodată senzaţia asta, nu ştiu de unde vine. E un caz nefericit de limbă de lemn, altfel la Bâlea într-o zi frumoasă ar fi o grămadă de oameni zvârcolindu-se pe jos gesticulând după aer.

Locul e popular printre parapantişti - aparent sunt ceva curenţi prielnici.

Partea asta de Austrie e înţesată de cabane-restaurant. Oriunde te uiţi vezi un "-alm" (care din câte am învăţat acum doi ani înseamnă culme). De exemplu acesta este Hoch Zeller Alm.

În jur mulţi trei-miari. Spre nord e un lanţ muntos impunător al cărui nume nu îl voi căuta acum.

O capelă care între timp a dat şi numele telescaunului - Kapellenbahn.

Vă spuneam de clădirea berghotel-ului care dublează şi ca staţie de telecabină. E construită pe coasta muntelui şi dacă în partea de sus arată ca o clădire normală cu o terasă...

...ea de fapt are mai multe niveluri - şi mai multe terase.

Noi am stat şi ne-am tras sufletul pe o bancă o vreme...eram încă înfriguraţi de la prânzul laut al very fresco pe Grossglockner. And I do mean fresco. Soarele de septembrie nu putea face minuni...

Dar mai aveam o distracţie de încercat în ziua respectivă. Şi distracţia se vedea de sus de pe Schmittenhohe şi se cheamă tot...Schmittenhohe doar că pluteşte şi merge în cerc pe Zeller See.

Venim şi nooooi! Ţineţi telecabina!