Kaiserlich und Königlich: Überstrasse

Da, adevărat, am cam lungit-o cu Grossglockner-ul. Dar e fain, ce să-i fac. Promit că e ultimul articol despre el  - anul acesta cel puţin.

E bună de copertă?

Nu-i mai fac istoria (deşi e una interesantă). Vă spun doar că a fost o idee la 1924 ridiculizată la vremea ei şi care s-a materializat doar pentru că a venit Criza din 1928. A fost gândit la început cu o lăţime de 6 metri ca să facă faţă "traficului internaţional excesiv", o frază care producea ilaritate deoarece nimeni nu credea în utilitatea unui astfel de drum însă muncitorii aveau nevoie de locuri de muncă. Doar atât e de zis - a fost terminat în 4 ani de zile (1935) şi estimările de trafic iniţiale erau de 120.000 de vizitatori pe an. În 1938 au fost 375.000 de vizitatori, în 1962 se trecea de milionul de vizitatori şi acum în 2012 s-a ajuns la un total de 50 de milioane de la deschidere. 

La întoarcere de la Nationalparkplatz poate pentru că am avut lumina mai bună, poate pentru că am avut mai multă răbdare, mi se pare că au ieşit cele mai frumoase cadre.

Maşină roşie, cer albastru...

Nu le pun în ordine cronologică şi nici în a unei subiectiv perceputei frumuseţi. Le pun aşa cum vin la îndemână. 

Bang! tricolorul românesc pe Grossglockner! (m-am uitat atent, nu e negru să fie Belgia şi nici Ciad nu cred să fie - when you hear hoofs think horses not zebras. Iar Andorra are stemă pe steag şi cum Spania are şi ea şi e deja pe steag nu poate fi vorba decât de înfrăţirea modernă între cele două popoare român şi spaniol.)

Roşul e un pic franjurit dar merge...

Ah, de fapt mi-am adus aminte de ce au început să iasă pozele mai bine. În expediţia de două săptămâni am avut cu mine acelaşi 15-85 cu care am "vânat" în Norvegia - scurt moment publicitar: mulţumesc pe această cale S.C. Paul Impex S.R.L. pentru amabilitate. Paul SRL este o societate comercială care are ca obiect de activitate importul de ulei de măsline şi echipament de schi dar care ocazional furnizează şi servicii de închiriere echipament foto.

IN TE DOMINE SPERAVI

Se pare că în urma unei mânuiri mai puţin decât fericite (N.R: înainte de a ajunge în posesia subsemnatului) polarizorul aferent a ajuns montat invers (da, se poate, atunci când sticla se desprinde de ramă şi este pusă la loc greşit - recte invers). Copilotul s-a plâns în repetate rânduri că nu poate să facă să dispară reflexia parbrizului din cadru oricât ar roti de filtru, afirmaţie întâmpinată de mine cu o - credeam eu întemeiată - neîncredere.

Toyota cu dormitor

Drept pentru care la una dintre opriri am trecut la proverbiala facere de râs în mod fudul - "Step aside, let a professional do it. Hmmm, ce beeep are? Chiar nu merge! But...but...I don't understand..." 

Se făcea că filtrul polarizor nu părea să funcţioneze deloc, doar culorile deveneau mai calde sau mai reci - ceea ce e un efect interesant dar inutil. Eu aveam nevoie de eliminat reflexii din parbriz şi de cer albastru.

Am mâncat prânzul aici - un picnic de ţinut minte (poate şi din cauza frigului)

După testul cu oglinda (privit în oglindă prin polarizor, aşezat "corect") m-am lămurit că sticla era montată invers - de luni de zile fie vorba între noi. Dat fiind că filtrul a mai fost reparat în repetate rânduri, o dată chiar şi de mine, nu aş vrea să execut o facere de râs şi mai mare şi să dau vina pe altcineva când ar putea fi foarte bine şi mâna mea la mijloc...important este că am remediat situaţia.

E destul de intens negrul? Voiam să zic albastrul...

Ceea ce mă aduce la un al doilea set de mulţumiri pe care le datorez de data asta copilotului - nu în ultimul rând pentru răbdare dar şi pentru că altfel nu aveam ce să arăt aici eu fiind mai tot timpul la volan (strigând "Şi acum fă o poză şi cu cerul ăsta, dar să se vadă şi un pic de drum, dar nu prea mult, hai mai repede că vine curba! Haideeeee!" - îmi pare rău)

Una dintre cele 5 freze staţionate permanent in diverse puncte - în imagine Oskar

Întorcându-ne la hohalpănştrasuri, Grossglockner rulează. Da, costă relativ mult dar primeşti ceva de banii respectivi. Nu e ceva tangibil...

Avem şi lac cu cabană. Sau cabană cu lac...

Când găsesc un loc fain nu-mi place să spun că aş sta numai acolo. Mi se pare naiv să nu-ţi dai seama că ar deveni banal. Totuşi alternativa de a conduce în dimineaţa asta spre Pipera nu e cea mai roză aşa că...da, aş prefera să fiu acolo acum.

Decapotabilă roşie pe hochalpenstrasse. Ce să vrei mai mult?

De preferat cu aceeaşi vreme, nu cu frig şi zăpadă. Nu că n-ar fi fost frig atunci când am fost noi. Dar voi nu ştiţi asta...

Ce nori!

Güzelle s-a simţit şi ea bine pe astfel de drumuri - că de când umblu pe drumuri nu am dus-o mai departe de Timişoara. Şi cu atâtea drumuri prin Alpi fără ea, cred că a devenit geloasă, de asta a început să mă sâcâie cu mici chestii care au început să se strice.

 Güzelle e maşina, în caz că nu e clar.

Şi că tot veni vorba de alte drumuri din Alpi - ce să zic fără să pară că mă laud? Da, am fost pe Stelvio, Timmelsjoch, Colle Agnello, Iseran, Grimsel şi pe alte drumuri mai neumblate - aşa că mi-am făcut o idee despre ce au de oferit Alpii în materie de drumuri. Cel puţin asta credeam înainte de Grossglockner...

Motociclişti la tot pasul

Nu e de fapt aşa. Dacă stau bine să mă gândesc, aşa a fost şi cu Grimsel. Acum stau şi mă întreb ce frumuseţi mai sunt - pentru că nu sunt două la fel.

În departare, Edelweisspitze.

Nu trebuie să fie cel mai înalt sau cel mai tehnic sau cel mai periculos. Fiecare drum e frumos în felul lui. Depinde de momentul zilei, depinde de vreme, depinde de starea de spirit, depinde de persoana cu care împărtăşeşti momentul. Aşa e şi cu Grossglockner. Nu e hoch, e über!

Unul dintre tunele cu Edelweisspitze în fundal.

Încă una cu Edelwiesspitze şi gata.

Pasul Hochtor - 2504m deasupra mării.

Evident că eu coborând din maşină pentru 3 poze am lăsat motorul mergând  
fără să mă gândesc, ca un mare balcanic ce sunt...

"-Acum! Poză!

  -Încetineşte, să nu iasă mişcată.

-Clar, aşa facem!"

I approve this road. In fact, I think it is awesome! Până data viitoare... La Revedere, Grossglockner!