Să începem anul, aşadar! Cu ceva frumos, desigur. Nationalparkplatz este capătul de drum pentru maşini pe Grossglockner Hochalpenstrasse. E un fleac, o parcare cu 5 niveluri la 2369 metri altitudine, lângă un gheţar. Pff, am mai văzut din astea o duzină, ce-o fi aşa interesant?
Din fericire sunt indicatoare "Spre Grossglockner, 10 km", altfel chiar ai fi tentat să crezi că s-a terminat.
Ca de obicei pe drumurile din Alpi sunt nelipsiţi bicicliştii (dar şi autocarele).
Aham, aham, să mergem! Oricum zona nu duce lipsă de aşezări umane, dacă ti se face foame sau sete ai unde opri în condiţii civilizate.
Apropo de civilizaţie...austriecii ăştia spală drumul la peste 2000 de metri. Aşa, ca să fie frumos în poză şi să nu se ridice praful dacă eşti cu decapotabila. Să-ţi dea o lacrimă, nu alta.
La capătul drumului este parcarea supraetajată pentru maşini mici. Motocicletele au parcarea lor şi la fel şi autocarele. Parcarea nu era foarte plină dar am ales să mergem pe acoperişul ei (se stă la semafor pentru ultimul etaj) ca să avem privelişte.
Priveliştea, printre altele, e dată de gheţarul Pasterze situat imediat sub Grossglockner, vârful care dă numele drumului. Grossglockner este cel mai înalt vârf din Austria cu 3798 metri.
Acolo sus totul e organizat ceas. Motocicliştii au la dispoziţie dulapuri unde să-şi poată lăsa echipamentul...
...ba chiar şi ceva muzeu. Dar fiind pe bază de cristale Ceaikovski nu mi-am dorit o reeditare a experienţei de acum doi ani de la Kristallwelten.
Pentru a mai lua nişte bani de la turişti există un funicular care te duce "aproape" de gheţar dar nu chiar la gheţar.
Pentru 7 euro de persoană am zis că nu merită şi am continuat cu turul locului. Locul se cheamă de fapt belvedere Franz-Josefs-Höhe ca referinţă la vizita respectivului cap încoronat aici în 1856. Cred că-i plăcea la munte din moment ce şi la Sinaia există un punct de belvedere cu acest nume.
De undeva de sub parcare proneşte un tunel care iese ceva mai încolo din munte şi continuă mai mult sau mai puţin pe curba de nivel pe deasupra gheţarului până la o cabană.
Noi cam pierdusem vremea cu poze "earlier in the day" şi mai plănuiam să mai pierdem şi la întoarcere. Plus că ne era cam foame şi mai aveam activităţi în program în ziua respectivă. Din această cauză nu am făcut excursia prin tunel (poate si datorită faptului că sufla un curent siberian din tunel) şi ne-am limitat la plimbarea pe lângă parcare. Lame? Poate, dar asta am avut la dispoziţie, cu asta am lucrat. It was either that or the boat ride later - o să vedeţi ce e cu boat ride în unul din episoadele viitoare.
O să mai urmeze un episod de Grossglockner (da, am făcut cam multe poze) apoi nişte telecabină, nişte barcă (cum ziceam), iar nişte telecabină cu zăpadă, o cascadă...ehe...şi apoi trecem la alte ţări.
1 comment:
Grossglockner! ce dor mi-e de el! noi il vajaim cu motorul aproape in fiecare an!
Post a Comment