Kaiserlich und Königlich: Coastin'

When life brings trouble

You can fight or run away

I have no struggle

Relax watch me float away

I'm coastin'

I'm coastin' on a dream

I'm coastin'

This one´s for you and me

Cu melodia asta în minte am pornit pe lungul drum de la Baska la... Baska Voda. Mda, 4 litere și 400 de kilometri diferență. La drum, deci!

Nu e vorba de orice drum. Desigur, poți să apuci autostrada care merge pe după dealuri (după dealurile gri stăm noi, majoritatea...) dar e păcat. Pentru că alternativa este unul dintre cele mai frumoase drumuri de coastă din lume. Cel puțin așa e cunoscut și lăudat. Să vedem despre ce este vorba...

Noi am avut noroc si de vreme bună - altfel "autostradă" ne chema. Dar așa...cu Adriatica albastră în dreapta...o plăcere să tot conduci. O ultimă vedere cu insula Krk...Baska e undeva ascunsa acolo în golf.

Nu e niciodată mare deschisă pentru că în zona asta sunt foarte multe insule așa că ai mai mereu impresia că e vorba de un lac și nu de marea cea frumos curgătoare. Aia era Ozana, dar în fine...

Frumusețea drumului compensează lipsa mării "adevărate". Ce nu e neapărat frumos e limita de viteză impusă de indicatoare și de rulotele care populează drumul. Oricum ruta trebuie parcursă de plăcere, renunțându-se la orice pretenții legate de viteză. Viteza medie de 45-50 la oră ca estimare e deja optimistă pentru că nu vei reuși să nu te oprești nicăieri pentru poze.

Satele prin care se trece au nume ca Ribarica sau Cesarica. Cezărică! Îmi vine un pic în minte Cinque Terre, Corniglia. Dar numai un pic de tot.

De-a lungul coaste sunt și câteva orașe mai mari cum ar fi Senj și Karlobag dar nu sunt metropole. Metropole sunt mai la sud...Zadar, Split, Dubrovnik...aici sunt doar sate mici și nu foarte animate - cel puțin asta e valabil pentru o după-amiază de sâmbătă în mijlocul lui Septembrie.

Nici drumul în sine nu e foarte aglomerat. Da, sunt rulote care merg mult mai încet, dar sezonul e terminat. Spartul târgului, cum se zice.

Altfel...din când în când câte un bătrânel la o poartă care studiază atent mașina verde cu numere un pic ciudate...

Mă întreb ce fac oamenii aceștia când nu e sezon. Clar depind aproape toți de turism, într-o formă sau alta și trebuie să fie destul de greu în off-season.

Mai o poză, mai o pauză, încet-încet am ajuns aproape de apus cu încă mulți kilometri de parcurs. Întotdeauna pe plan dă mai puțin. Pe teren realitatea e alta.

Să consultăm deci harta...hmmz...ne apropiem de Zadar și de autostradă. Prin comparație cu drumul de coastă, autostada e un fel de warp drive, 100 de kilometri nu mai durează două ore și ceva.

Chef nelimitat de drum de coastă nu este. 200 de kilometri sunt de ajuns așa că...hopa sus pe autostradă.

Peisajul se schimbă după Zadar, devine chiar plat. Autostrada aleargă pe o întindere destul de plată și nici măcar marea nu e de văzut.

Și totuși...în apropiere de Split terenul se ridică din nou - într-atât încât e nevoie să trecem un mic pas pentru a ieși de pe autostradă și a ajunge în Baska Voda - un mic port de lângă mai faimoasa Brela. Am ajuns acolo pe întuneric, nu am poze de arătat. Mai jos e podul Paski, cel care unește insula Pag de continent, ultima poză făcută pe ziua respectivă.

Sosirea în Baska Voda a fost și ea un pic ciudată. Autostrada pustie, drumul întunecat prin munte (peste munte de fapt, pentru că există și un plan să-l facă prin munte) și în sfârșit priveliștea coastei luminate dar doar un pic, acolo unde uscatul atinge apa. Și deodată la intrarea în localitate totul se trezește la viață. Pensiunea noastră, Palac, e chiar în centru la câțiva metri de mare. Trotuarele sunt pline de mese de la restaurantele din zonă și toate mesele sunt pline. E cald, mai cald ca în Baska și e o atmosferă de mare. Am parcat mașina cu botul la mare, destul de aproape ca să simtă și ea mirosul, și am mers să căutăm mâncare. Aveam sentimentul că va fi bine aici, ajunsesem în sfârșit..."la mare". :)