Kaiserlich und Königlich: Plitvice

Plitvice este locul acela magic care atrage absolut tot turistul pe o rază de sute de kilometri. Toți se îndreaptă într-acolo ca niște drone murmurând: Plitvițeeeeee...Plivițeeeeeee. Că așa au auzit ei de la cunoștiințe, că e belea. Păi dacă e belea, să mergem și noi.

A 149855-a poză de pe internet din acest unghi

M-am enervat de când am văzut topicurile de discuție pe Trip Advisor. Care e cea mai bună intrare pentru a vedea lacurile Plitvice? Cum adică cea mai bună, sunt mai multe? Mai apoi am auzit de trasee de șnaișpe ore, vaporașe, trenulețe, popasuri, aglomerație. Dar vai, ce să aleg, dacă aleg intrarea nașpa?

La şnaişpe trasee - un nume bun de cârciumă

Răspunsul este intuiția - prima intrare întâlnită e și cea mai bună. Zis și făcut, parcat, plătit, mers la intrare, plătit din nou...

Atenţie, urşi! (dar numai între 23 şi 7 dimineaţa.)

Apropos, acesta este un articol de tip "Totul despre Plitvice" cu orar de vizitare, când e mai bine să faci poze, cât costă biletul, care e traseul cel mai bun etc. Bwahahahaha, I lied!

Nu vă imaginați că e ieftin că nu e. Așa cum aveam să descoperim pe parcursul sejurului croat, oamenii au descoperit o vacă de muls (turistus decerebrensis) și o ard cu prețuri occidentale. Dar nah, when in Rome...să vizităm așadar minunea.

Oh la la, qu'est-ce que ca, c'est tres romantique. Et vert!

Am uitat să spun că vremea dădea semne de îmbunătățire - în sensul că nu mai amenința să ne ude. Ar fi fost și nepotrivit să ne prindă ploaia în parc. Altfel... ploaia e binevenită în parc pentru că lacurile respective sunt depedente de fluxul de apă care nu are permanent debitul optim pentru a forma cascade printre ierburi și ce ați mai văzut prin poze. Repede, căutați pe google care e cea mai bună perioadă de vizitare Plitvice.

Debit bun, cascadă printre ierburi - check!

Noi am ales un traseu mediu parcă, de 3-4 ore în ideea că-l facem mai repede. Traseul implica și vaporaș și trenuleț deci pachet complet (prețul e același chit că stai 1 oră, chit că stai 8). Apare desigur întrebarea care este cel mai bun traseu pentru a vedea Plitvice? Google it!

Pe Trip Advisor am găsit un francez pretentious basterd care (sumarizând) a zis că tot ce e peste 2 ore n-are sens pentru că vezi mereu același lucru. Asta în contrast cu disperații care ziceau că nu-ți ajung câteva zile să vezi tot şi că ar sta o eternitate în parc. Între cele două tipologii am ales să o cred pe prima și nu am greșit.

Can you see the backslash?

Am coborât pe o cărare îngustă - frânați mereu de oameni opriți să pozeze salamandre sau obezișori care nu au realizat că e rost de lucru mecanic ca să-și urce masa la loc spre parcare.

Slimy thing

Potecile suspendate deasupra apei nu au balustrade - un japonez mai concentrat pe rațe poate să te împingă în apa turcoaz. Serios, ce e cu japonezii și rațele?

Bibăneeeeei!

Și în general văd că lumea se comportă dubios - prea multă lume crescută la bloc, probabil. Uaaa, o rață, nemaivăzut, să o pozăm. Uaaa, o lebădă, să o pozăm. Uaaa, pești în apă, să-i pozăm. La Carrefour în acvariu de ce nu-i pozează? Că acolo nu e Plitvice, frate.

Mai mulţi bibănei.

Dat fiind că Plitvice este locul de adunare al tuturor românilor veniți în Croația, graiul dulce moldoviniesc nu este niciodată departe. "Ia uite, bibănei!" Bibănel ești tu, băi.

Bibănei la pătrat.

Am fost mai întâi la cascada mare să ne înnămolim un pic - și să ne udăm deopotrivă.

Scară orizontală pentru oameni beţi. Sau pentru când e apa mare.

Um, nu pare deloc aglomerat, hai să mergem şi noi acolo!

Aha, deci acolo merge lumea!

Uaaa, cascadă!

Cuvântul la ordinea zilei: cascăzi. Adică cască ochii să nu căzi!

"Nu ştiu ce caption să pui dar e o poză foarte frumoasă"

Mai repede cu pozele hartistice că blocaţi drumul (la o parte că vreau să fac şi eu poze).

Nu serios, nişte balustrade?

Nu că aş fi eu gamer înrăit dar ar merge un Delta Force în decorul ăsta. Pew pew pew!

Mai apoi am purces la drum spre vaporaș. Ehe, cale lungă, vreo 3-4 lacuri mai încolo. Și asta pentru că Plitvice e un ansamblu de lacuri etajate. Unele mici, altele mari, unele de o culoare nenatural de turcoaz, altele banale. Traseul merge când pe un mal, când pe celalalt - și e mereu aglomerat.

Mişcarea mai vioaie că ne prinde seara.

Slap cred că înseamnă lac.

Aşa, cu apă pe scări...

Peisaj pliviţean.

Operaţiunea Nămolul

Mai trebuie şi un semafor ca să pot să claxonez când se face verde.

Mai ales dacă te întâlnești cu vreun grup sau cu conținutul unui întreg vaporaș. Amuzant e că cică noi am prins liber și tot mi s-a părut aglomerat.

Peştera pe care nu am avut curiozitatea să o vedem.

La vaporaș nu am stat decât vreo 10 minute la coadă, cică în sezon poți să stai și mai mult de o oră. Să fim serioși. Vaporașele sunt electrice - cică să nu polueze. Mda, 10.000 de oameni pe zi nu poluează deloc.

Aşa oiţelor, câte una înainte, că doar aţi plătit.

Uşor să nu faceţi valuri la 5 km/h.

Un fleac, coadă de 100 de persoane la vaporaş.

După ce am traversat lacul mare am aflat că mai trebuie să luăm încă un vaporaș să ne treacă pe malul "bun". Vreo 100 de metri - atât de aproape dar atât de departe când concurezi cu un grup de 60 de japonezi seniori. Seniori dar băgăcioși.

Vaporaş mai mic - drumuri mai multe, aşteptare mai mare.

Ca să ne întoarcem la intrarea unde aveam mașina trebuia să luăm trenulețul - de fapt un fel de titicar Mercedes care îmi pare că aduce cu mașinile din Jurassic Park.

"Şi acum pe stânga, un Triceratops..."

Are un orar fix și în direcția în care mergeam noi nu era foarte aglomerat. Nu te duce fix până la intrare, doar scurtează drumul. restul drumului se merge pe culmea de deasupra lacurilor - o chestie faină de altfel pentru că îți oferă o panoramă asupra locului. De aici se fac pozele pentru vederi.

Cu căruciorul pe pasarelă - maxim!

 Hai încă o vedere cu Plitvice şi gata.

Am terminat cu Plitvice pe la vreo 4 după-amiaza. Programul făcut de mine se încheia acolo, urma întoarcerea la Baska. "Auzi, dar e mult până la Zagreb?". Ka-ching! Zagreb să fie!