Din avion

Acum doi ani când zburam săptămânal îmi formasem un mecanism de apărare împotriva zburatului - am trecut binişor de 100 de zboruri dar tot nu-mi plac anumite aspecte - aşa că...dormeam. Ajutat şi de nesomn în general, am reuşit să dorm atât în timpul decolării cât şi al aterizării. Duminica trecută am mers să văd dacă mai ştiu să zbor...şi pentru că a trecut ceva timp, am cerut loc la fereastră. Cu părere de rău îmi dau seama că am pierdut nişte lucruri foarte frumoase pe toate zborurile pe care am dormit...

Am decolat de pe pista nordică cu un pilot bucuros că are un "short taxi" - i-a dat blană înainte să termine virajul pe pistă. Am avut o zi senină cu câţiva nori - ca pentru asezonare.

După ce am întors pe direcţia bună am văzut Ploieştiul în dreapta...

Spre munte norii erau ceva mai prezenţi însă vârfurile de peste 2000 de metri erau deasupra lor. De exemplu, ca în imaginea de mai jos, Coştila şi partea superioară a platoului Bucegilor erau deasupra norilor. Ce privelişte trebuie să fi fost de acolo!

Cum tele-ul nu interacţionează bine cu fereastra avionului nu am close-up-uri cu releul de pe Coştila. Şi mai departe iar nori şi...Făgăraşii! Fantastică privelişte, ca o lecţie de geografie. În stânga e valea Capra pe care urcă Transfăgărăşanul iar în dreapta e Valea Rea care urcă spre Moldoveanu.

Undeva acolo jos, unul dintre zimţii aceia, este cel mai înalt vârf din România. Cum eu nu-l recunosc decât dacă îl văd în forma clasică de trapez împreună cu Viştea Mare, nu pot să-mi dau seama care e.

În valea vecină, Transfăgărăşanul urcă negru până la cabana Capra şi apoi se ghicesc acele de păr albe mai sus de Capra. Click pe poză dacă nu mă credeţi (stânga jos şi stânga sus).

Reconfortantă privelişte. Dacă cineva are chef, poate să încerce să identifice şi alte vârfuri. Cred că sunt toate vârfurile importante din Făgăraş în imaginea asta.

Mai departe, mergem spre Apuseni. O privire în spare spre lacul de acumulare Avrig de pe Olt. Oltul parcă e, nu? Sper că nu a ruginit geografia mea...

Trecem pe deasupra Sibiului, chiar prea deasupra dacă se poate spune aşa - îl pot vedea doar dacă îmi strivesc nasul de fereastră - de poze nu poate fi vorba. Însă se poate vedea Alba Iulia frumos. Întâi am crezut că e Sebeşul dar apoi "floarea" din centru a dat-o de gol. E vorba de cetatea nou renovată din Alba Iulia pe care nu am avut timp să o vizităm în toamnă. Eh, e şi asta un fel de vizită.

Mai apoi...alt bonus geografic. Cariera Roşia Poieni (surata mai puţin cunoscută e Roşiei Montane) împreună cu lacul său de decantare. Acolo nu a mai fost nici un ONG care să salveze, să facă evenimente să...pur şi simplu lipseşte un munte. E un fel de carie imensă care are şi culoarea unui dintre bolnav.

Apusenii aveau cam puţină zăpadă...

Să-i dăm bice că avem cale lungă...Ca o paranteză, British Airways m-au impresionat plăcut.

În apropiere de Ungaria, situaţia se schimbă. Auzisem că a fost furtună de zăpadă dar... nu crezi până nu vezi...şi din avion vezi clar cum se trece pe zona cu zăpadă...

Când călătoreşti cu maşina adaptarea e graduală...din avion durează câteva minute să treci de la un peisaj majoritar gri...

...la unul alb.

Deasupra Ungariei cerul se acoperă cu nori şi peisajul nu mai este aşa interesant. Mai interesant e că extratereştii încearcă să comunice cu tine folosind alfabetul lor şi scriind pe geamul avioanului...the truth is out there!

Glumesc. Nu cu extratereştii ci cu interesantul. Poate fi chiar foarte interesant dacă eşti pe un culoar de zbor foarte aglomerat. În general vezi avioane la acelaşi nivel în direcţii opuse...

...ocazional mai faci întrecere cu alt avion în aceeaşi direcţie iar uneori, destul de rar am vazut eu, se poate să te intersectezi cu un avion la un alt nivel...

Eu când l-am văzut şi am sesizat că se va întâmpla asta voiam să strig să fie toată lumea atentă - dar părea că nu interesează pe nimeni. Şi dezavantajul locului la geam este că orice bagaj e la o depărtare apreciabilă - adica tele-ul meu era undeva burduşit printre bagaje aşa că nici vorbă de vreun close-up.

Cei din imediata apropiere-mi au simţit ceva, probabil după cum mă contorsionam ca să pot să prind în cadru avionul şi după rafala de poze...Iar dacă nu merge un close-up, măcar un zoom? Da, ceva se vede. E un A340 de la Lufthansa!

Salutare şi drum bun în continuare!

După această întâlnire plăcută zborul s-a mai liniştit - fugăriţi fiind de noapte am trecut repede Canalul Mânecii...

Mereu îmi place să zbor la vest. Mi-ar fi plăcut să încerc o călătorie de la Paris la New York cu un Concorde - un fel de pseudo time-travel. Ajungeai cu două ore mai devreme decât ai plecat. Eh...vise...dar un mic semn a fost - la aterizare la Heathrow am vazut un Concorde parcat acolo :)

Da, la Londra mergeam. Şi cum ne-am apropiat de regatul unit, cum s-a dus pe copcă vremea. Admirabil, ce să zic. La aterizare nu am văzut nimic din Londra pentru că era sub nor, abia jos de tot am ieşit şi noi...

Royal Botanic Gardens...

Suburbiile vestice ale Londrei...

...şiii touchdown! Phew, am supravieţuit! Prima impresie - Heathrow e mare! Si CDG-ul este (şi are mai multe piste) dar cumva Heathrow mi s-a părut mai mare - deşi cred că nu e. Am trecut pe lângă cei doi canguri de la Qantas...

...şi pe lângă turnul de control...

...şi ne-a parcat, unde altundeva decât NU la burduf pentru că, nu-i aşa, atât am plătit, atâta face. Ah stai ca nu suntem la low cost. Ei, un pic de autobuz, asta e...Uite, ne şi urează Welcome to Heathrow. Păi...să ne bucurăm, ce să facem...

Urmează nişte Londra. De fapt, ca să anticipez şi să introduc un pic de suspans, Londra aşa cum nu aţi mai văzut-o!