Kaiserlich und Königlich: Bună dimineaţa, Kotor!

După ce în seara de dinainte am ajuns frânţi de oboseală în Kotor, o asemenea dimineaţă a fost răsplata potrivită - momentul oportun pentru a vedea fiordul Kotor de sus.

La pensiunea la care am stat - de fapt o familie care şi-a extins un pic casa - nu aveam mic dejun însă aveam la dispoziţie o mică terasă cu privelişte. În plus, oamenii, amabili fiind, ne-au adus cafea şi...smochine proaspete! Şi ce smochine - nu am mai mâncat până atunci smochine proaspete - şi oricum nu prea ai şansa să faci lucru acesta la noi. Au fost foarte bune, atât de bune încât nu am am putut răspunde nu la întrebarea "mai vreţi?". Ehe...cu smochine proaspete şi cu aşa privelişte să tot stai...

Dar nu stăm că ne stă norocul - zice o vorbă. Aşa că pornim în explorare pe drumul ce duce spre Cetinje - nu de alta dar pare un loc foarte bun pentru a vedea fiordul de sus. Într-adevăr, după primele curbe drumul începe să se ridice deasupra caselor...

Club Med 2 ne-a ajuns di urmă - aseară nu era, a ajuns peste noapte de la Dubrovnik. Frumos vas, frumos tare.

Nici Bricul Mircea nu e mai prejos. Evident, nu este vorba de Bricul Mircea, e altceva. E Royal Clipper al companiei Star Clippers - croaziere pe nave cu pânze. Şi nu e de ici, de colo. E cea mai mare navă cu pânze aflată în serviciu. A fost construită în 2000 fiind inspirată din proiectul celei mai mari nave cu pânze din toate timpurile, Preußen.

Oraşul vechi văzut de pe versantul opus.

În caz că vă întrebaţi de ce se schimbă unghiul...este pentru că drumul e un pic nehotărât - sare de pe un versant pe celălalt după cum îi convine.

Apar şi ruinele - unele moderne...

...altele ceva mai "legitime". Gorazda e una din fortăreţele habsburgice care populează versanţii de aici. Da, suntem încă pe teritoriu Kaiserlich und Koniglich.

Ar fi meritat cred însă drumul era cam rupt şi...drept să vă spun Muntenegru e şarmant fix până la 7.5 metri depărtare de un obiectiv turistic. La periferia Kotor-ului sunt nişte mahalale ceva de speriat. Popasurile sunt cam murdare şi doar faptul că vezi multe maşini închiriate sau străine îţi mai dă o nuanţă de încredere. Altfel...dar să lăsăm asta...uite ce frumos e!

Cel mai sudic fiord din Europa...me ne frego. Nu ştiu cum e cu sudicitatea dar ştiu că e al naibii de pitoresc.

Drumul pare să nu se mai oprească din urcare - vedem şi pista aeroportului Tivat.

Şi urcăm în continuare...

Uitându-mă la hartă văd că nu am ajuns nici la jumătatea urcării şi deja mi se pare că e de ajuns.

Am citit pe undeva că dacă mergi la Kotor trebuie musai să urci la cetate să vezi Kotor-ul de sus. Îmi permit să zic şi eu că e "musai" să mergi pe drumul spre Cetinje. Sunt lucruri diferite - aşa cum aveam să vedem şi mai pe seară.

Dar spuneam ceva cu de ajuns...într-adevăr, era program de plajă. Şi cum Kotor are plajă aşa cum are şi Bucureştiul, trebuia să ne îndreptăm atenţia spre alte locuri apropiate.

Nu, nu în direcţia aia, în cealaltă. Oricum ar fi, trebuie să ne întoarcem - lucru nu neapărat uşor pe un drum aşa îngust. Întoarcere din trei mişcări cu geamul jos şi urechile ciulite să nu vină vreun cazac şi...down we go!

Nu mă pot abţine şi opresc şi la întoarcere - inutil aş spune pentru că imaginile sunt la fel. E doar faptul că sufăr de un fel de amnezie când întâlnesc un astfel de loc şi mă trezesc cu zeci de poze identice pe card.

Click, dar vai ce frumos, click din nou.

Am lăsat fiordul în pace şi am plecat spre pomul lăudat...pardon, Budva. Am trecut prin tunel spre Tivat - o experienţă cel puţin sinistră - tunelul e slab spre deloc luminat şi deloc aerisit. unde mai pui că se formează ambuteiaj în el pentru că traficul este extrem de intens şi fumul de eşapament îl poţi tăia cu cuţitul. Dar nah, să mergem la plajă în Budva!