Traversarea cu feribotul de la Supetar la Split trebuia să se facă în mintea mea după-amiaza târziu însă cum era septembrie...ne-a prins apusul. Dar să vedem cum a fost...
În sfârșit vine și feribotul! Dacă dimineață melodia era "Cada pe valuri plutește ușoooor" acum aveam parte de un feribot în toată regula...
...Marjan, pe numele lui adevărat. Au ce au oamenii din aceste părți cu vocalele. O regulă empirică dedusă de noi este că cele două vocale i și a nu se plac deloc și nu pot sta una lângă alta sub nici o formă. Dacă totuși e musai, se pune un j între ele ca mediator.
Totuși i-ul este complet dat la o parte de j uneori - după o regulă pe care nu am reușit să o dibuim. Acostăm și noi odată?
Marjan are până și punte dublă. Dacă e multă lume se mai pot pune mașini pe raftul de sus, cel de deasupra lui Guzelle din imagine. Faptul că ești primul la urcare nu îți garantează că vei fi primul și la coborâre, după cum se vede din imagine. Noi am fost puși la colț, deși nu făcusem nimic rău.
Ghicitoare: Care este cel mai înalt punct din Supetar care să nu fie turla bisericii? Răspuns - feribotul, când e în port. Să mergem deci pe puntea superioară să vedem Supetar-ul (mai) de sus.
E plăcut pe punte, soarele încă încălzește deși abia mai are putere. Presimțim că în larg vântul o să ne gonească sub punte.
Undeva în depărtare e Baska Voda, casa noastră din acea seară.
Și plecăm! Și, așa cum am prevăzut, trebuie să mergem sub punte pentru că vântul e prea rece pentru noi iar hainele groase au rămas în mașină la care nu se poate ajunge așa ușor. Traversarea nu e lungă însă se petrece un lucru ciudat. Parcă se intră într-o zonă unde timpul curge mai repede pentru că după jumătate de oră când ieșim din nou pe punte la apropierea de Split...e seară!
Blocurile din Split sunt luminate de ultimele raze de soare ieșite de sub un nor. E un moment din acela când crezi că soarele a apus deja și totuși mai apare pentru un bis.
Și apropo...Split e mare! E imens!
Blocurile din Split sunt luminate de ultimele raze de soare ieșite de sub un nor. E un moment din acela când crezi că soarele a apus deja și totuși mai apare pentru un bis.
Și apropo...Split e mare! E imens!
Portul e aproape de zona veche din Split din câte îmi dau seama. Un pic îmi pare rău că nu am avut timp și de el. Am auzit lucruri bune despre Palatul lui Dioclețian de exemplu - dar dacă nu e timp, nu e.
Feribotul face o curbă largă și intră în port chiar pe lângă dig. Dig pe care e pictat Hajduk - echipa locală de fotbal. Dacă mă gândesc bine, de Split așa am auzit prima oară...Am crezut că acostăm imediat dar nu...
...acostăm chiar lângă Dalmacjivino.
Și o surpriză: Club Med 2 e acostată în port! E una dintre puținele nave cu velatură modernă motorizată și controlată de un calculator. Atunci nu știam dar aveam să o vedem și zilele următoare la Dubrovnik și chiar și la Kotor.
În port erau și alte nave dar nici una la fel de specială.
Și uite așa am încheiat o foarte frumoasă zi de plajă și mare. Bine, nu așa ci mergând la un supermarket Plodine la periferia Split-ului pentru a cumpăra provizii. Asta pentru că a doua zi mergeam în sălbăticie!
5 comments:
Haha! Exact dilemele alea cu i si j le-am avut si eu in Croatia si Slovenia. Oricat ma chinuiam, nu reuseam sa ma prind care sunt regulile :)
Pana la urma de ce ati luat voi ferry-ul asta? :)
Ca sa nu luam ferry-ul de Sumartin-> makarska care e mai mic si are un orar mai neplacut. Plus ca-l vazusem deja...
Vaaai, ce apus superb!
Inteleg bine ca nu te-ai plimbat prin Split? Mie imi place tare mult partea sa veche, care e mai ales in interiorul Palatului lui Diocletian. Daca mai ajungi acolo, nu il rata!
Cum zice un cantecel la moda..."vezi ca timpu-i limitat, tic-tac, tic-tac". Asta e, data viitoare.
Post a Comment