Comunist slogan, dar merge. Ce nu-i al nostru nu vrem, ce e al nostru - nu renunţăm la el! Taica Tito a spus asta şi e imortalizat pe frontonul de la intrarea în stari grad Kotor. Să vedem ce e al muntenegrenilor, deci...
Rămăsesem cu povestirea la iminenta udare adusă de condiţiile meteo ca la Andra şi Cesentâmplă. Am apucat totuşi să dăm un tur de cetate într-un moment în care norul nu se hotăra unde să se uşureze.
În imagine ceea ce cred că este singurul copac din cetate, dacă nu punem la socoteală pe cei crescuţi în casele abandonate şi cei câţiva palmieri.
Catedrala Sfântul Trifon (Saint Tryphon, traducerea mea şi în consecinţă nu ştiu dacă e corectă) e un punct de atracţie pentru turişti - e aici de la 1166. Ce-i drept, la 1667 a fost afectată grav de un cutremur şi a trebuit în mare parte să fie reconstruită dar cu fonduri destul de puţine - de aceea cele două turnuri arată diferit.
Muzeul de istorie?
Prin gangurile Kotor-ului...
La un moment dat, norul s-a hotărât: "O să ud peste tot!" - şi aşa a şi făcut. A trebuit să ne găsim adăpost sub o copertină. Turiştii nu păreau deranjaţi de ploaie...the tour must go on!
Cu prima ocazie am zis că fugim spre locuri mai însorite - aşa că într-o pauză de dush am zbughit-o spre ieşirea cetăţii. Era târziu...
La intrare, o mulţime de oameni care înfruntau vremea neplăcută.
Hoardele de turişti continuau să vină!
Leul scârbit e peste tot. "Ewww, ce scârbos". La Veneţia înţeleg, că e scârboasă apa, dar aici cu Kotorul ce-au avut? Nu puteau să-i pună un zâmbet sau măcar un poker face?
Parte din construcţiile moderne ale Kotor-ului - un fel de complex hotelier după părerea mea cu iz comunist.
Şi turnul acela abandonat (şi plin de graffiti-uri) mi se pare interesant dar am trecut pe lângă el doar cu maşina.
Mall-ul, fatî! Da, Kotor are şi un mic shopping mall cu tot cu supermarket la parter.
Zidul cetăţii văzut ziua.
Yacht-ul bostonez de care vă povesteam. Na că l-am găsit, este Signe.
Inscripţia din titlu.
Având în vedere previziunile meteo înnegurate...
...am purces spre maşină şi spre alte tărâmuri mai însorite, în altă ţară. Am plecat spre Ragusa pe drumul lung care ocoleşte fiordul. Am trecut pe lângă Perast...
...un orăşel foarte pitoresc care se poate vizita numai la picior. Are şi două insule în faţa sa, fiecare cu povestea ei şi la care se poate ajunge cu bărci tocmite...ce mai, turismatic.
Am trecut şi prin Strp, singura localitate cu nume din 4 litere fără nici o vocală pe care am întâlnit-o pe coasta Adriatică - e un fel de record. Sunt curios cum se pronunţă.
Bun! Dar până la Ragusa, va exista şi un bonus pentru urban exploreri. Pe data viitoare!
2 comments:
daca era soare, era prea cald.
daca ploua, nu e bine.
care-i faza? :) cum trebuie sa fie?
In septembrie.cred ca nu avea cum sa fie prea cald. Am auzit ca e cald in august. Noi in septembrie am tras un frig...ne-am rugat in fiecare zi pentru soare...
Post a Comment