Kaiserlich und Königlich: Belgrad

Dacă ai doar 2-3 ore la dispoziţie merită să mai opreşti într-un oraş? Poţi să spui că ai fost acolo? Dar dacă alternativa e să mergi la hotel şi să te culci? Noi am ales să vedem o bucată de Belgrad, atât cât vom putea...

Asta pentru că în Septembrie ziua e destul de scurtă şi noi am ajuns la porţile Oraşului Alb la apus. La orizont, blocuri comuniste, menite probabil să ne facă tranziţia mai uşoară spre casă. De fapt de când am trecut tunelul Karawanks totul a fost downhill...

Ne-am lăsat la mâna GPS-ului. "Take us to your lea...I mean, to your old city center". Pe drum impresia e că infrastructura a luat-o înainte faţă de Bucureşti - probabil şi din cauza numărului mare de poduri peste Dunăre dar şi din cauza bulevardelor foarte late.

Am vrut să lăsăm maşina lângă cetate însă locul părea nepotrivit de vizitat la o oră mai înaintată aşa că am mers pe ideea parcării plătite din centru. Ce să spun, Belgrad-ul e ca Bucureştiul, semnalizat prost. Când în sfârşit am văzut parcarea (nu era indicator) era prea târziu din cauza unui sens unic, a trebuit să fac un ocol de 5 minute ca să pot intra. Dar important e că am reuşit să parcăm...

La ieşire din parcare...luam un plâmân plin de aer de balcani. Parcare plătită pe jumate goală dar maşini parcate aiurea la ieşire că deh...costă. În Austria cred că-l spânzurau de Donauturm...

Dar să vedem ce-i frumos...hmmm...anyone? Ceva frumos? Please? Hai să nu fiu rău, n-am stat de ajuns ca să-mi formez o idee corectă - pot doar să spun că în cele două ore de plimbare n-am văzut lucruri care să mă impresioneze.

E adevărat, sunt nişte graffiti-uri simpatice...

...dar au şi zone foarte murdare şi prost iluminate.

Am scos nişte dinari de la bancomat şi am căutat un restaurant - am găsit o tavernă aproape plină unde am încercat, din nou, cevapcici. Poate pentru că eram obosiţi, poate era întoarcerea acasă de vină, dar nu au avut nimic special.

Am încercat şi nişte prăjituri la o cofetărie în piaţa mare...

...dar tot parcă nu se lega. Aşa că am plecat spre pensiune - Vila Dincic din Veliko Gradiste. Nu foarte mult de mers de la Belgrad, dar destul de mult când ai în spate 400 de kilometri. Totuşi am ajuns cu bine la Veliko Gradiste - de fapt la satul de vacanţă de lângă el. E o zonă pe malul Dunării plină de vile de vacanţă şi pensiuni. De fapt e pe un fost braţ al Dunării care a fost îndiguit şi acum îi spune Srebrno Jezero. Faină pensiunea, rezervată ca întotdeauna pe booking. Am leşinat mai mult decât am adormit - şi a doua zi mai aveam o tură de condus. Aşadar, ultimul episod, data viitoare...