În tramvaiul pe care l-am luat în seara asta era un grup de etnici care urlau la ceilalți pasageri cu un accent respingător: "Che cazzo guardi, sono dalla Romania!". Milano nord îmi creează o reacție viscerală, e un fel de Paris fără lucrurile care să-l salveze de la o astfel de impresie. Mă gândeam că în starea asta nu are rost să scriu articolul de încheiere pentru vacanța 2012 dar de fapt nu are cum să-l influențeze decât în bine. Așadar...
Am fost la mașină să luăm polarele și să mai dăm o tură prin Dubrovnik, seara. Best view in Dubrovnik is what you make it - și nu e vorba de struguri acri. Am văzut atâtea locuri frumoase în vacanța asta că acum din camera de hotel de lângă șinele de tren (trăiască Salonul Internațional al Nenorocitei de Mobilă de la Milano pentru ocuparea tuturor camerelor decente din oraș) parcă nu-mi vine să cred.
Dubrovnik era capăt de drum, ultima destinație, ultima seară. A doua zi nu aveam să ajungem acasă, doar aveam să ne chinuim să ajungem mai aproape de casă. Dar da, vacanța s-a terminat.
Am mers încet spre centrul Dubrovnik-ului cu gândul să mâncăm. Din păcate și restul milionului de turiști avea aproximativ aceleași gânduri. Noi am fi vrut să încercăm o tavernă cochetă cu vedere asupra cetății însă locuri nu mai erau...în mod normal o chestie din asta te indispune...
...mai ales că era ultima seară. Dar cumva, de undeva, am găsit amândoi acest lucru neimportant și am zis că mai bine ne mai plimbăm un pic, ne bucurăm de oraș și mâncăm mai târziu în Kotor.
Astfel am pornit pe corciturile între stradă și scară ce duc spre port.
Multe chestii neinteresante, suveniruri și zorzoane. Sunt curios dacă e vreo legătură etimologică...
Deși sezonul nu mai era în toi, Dubrovnikul nu ducea lipsă de vizitatori. Străzile erau animate, nu prea tare cât să deranjeze (cred că erau pe la masă restul).
Chiar cumpără cineva tablouri în vacanță? Sunt eu închis la minte să zic că nu văd cine ar face asta?
Oare cum o fi să locuiești într-un asemenea loc călcat de milioane de turiști în fiecare an? Ar trebui să sun să-l întreb pe dumnealui...
Am ajuns și "jos" până la urmă. Deși era încă lumină, nu mai era multă...
Più che puoi, più che puoi
Affera questo istante e stringi...
Dar...trebuie să se termine cumva. În cazul nostru s-a terminat urcând pe scările de pe lângă zidul cetății. Îmi aduc mai bine aminte momentul acesta decât tot restul zilei. E posibil să fie doar o impresie însă așa e percepția acum...că vacanța s-a sfârșit lângă Minceta Tower în Dubrovnik. Interesant e că nu-mi aduc aminte cu tristețe de moment...
După acel moment nu-mi mai aduc aminte aminte mare lucru, cu siguranță nu-mi aduc aminte drumul de întoarcere la Kotor cu excepția traversării cu feribotul între Kamenari și Lepetane într-un fiord agitat de vânt și neprietenos.
Se făcuse atât de frig și vântul nu dădea semne că vrea să se oprească încât nu am mai ieșit în oraș și am mers direct acasă.
A doua zi aveam un drum lung de făcut...
Seria K.u.K. s-a încheiat de jure aici. De facto o să mai continue cu întoarcerea acasă în trei acte. Numai bine, vă mulțumim pentru vizionare.
2 comments:
Bre... si mie imi pare rau ca s.a terminat seria. Sunt locuri foarte frumoase. Bine ca n.ai incheiat asa cum incepea articolul, ca deja aveam tensiune. Nu... chiar nu merita.
Felicitarile mele pentru tot.
Tre sa merg urgent pana in centru la Duomo ca sa-mi mai schimb parerea ca e grav...
Post a Comment