Kaiserlich und Königlich: Ragusa...aaa, vreau să zic Dubrovnik

Am ajuns aşadar şi la Dubrovnik, perla Adriaticii. Nu îi zice aşa? Ar trebui. Locul e fain şi înţeleg de ce e aşa aglomerat. Faptul că îl afectează e altă discuţie...Şi da, îi zicea la un moment dat Ragusa, nume cu o rezonanţă uşor de intuit.

Am ajuns pe după-amiază în Dubrovnik şi am început căutarea de parcare - căutarea nu a durat mult, am găsit parcarea acoperită. De preţ nu mai spun nimic, după Zurich nu mă mai poate şoca nimic în Europa (sper). Am lăsat maşina şi am început să coborâm spre cetate pe un fel de străduţe înguste - mai mult alei decât străzi.

Mai nasol e că trebuia urcat la întoarcere dar...asta e...

Mai o pisică, mai o floare, mai o poartă şi trece timpul. Totuşi ce e cu frigul ăsta?

Da, am tras un frig în Dubrovnik să-l ţinem minte. Din nou, subliniez, nu pentru mers la mare în Septembrie în zone temperate. Nu.

Am ajuns şi noi la cetate în sfârşit. Noi şi ceilalţi 145.000 de turişti...

Şi sezonul era pe terminate...cum o fi când e "le toi du saison"? Să vedem ceteatea, zic.

Faine străduţele alea care urcă pe deal. Ceva mai puţin aglomerate, probabil fix din cauză că trebuie urcat pe ele.

Sus de tot e muntele Srd - the best view in Dubrovnik, cum se autointitulează. Era coadă la telecabină şi nu am mers - mi-e ciudă că n-am ştiut că se urca cu maşina personală că aş fi mers. Asta e, data viitoare.

Un fel de piaţetă mai mare lângă ceea ce pare a fi catedrala.

Eu nu-mi amintesc decât frigul. La umbră era neplăcut mai ales că sufla şi un vânticel aşa simpatic...

Şi totuşi lumea era la terasă...

Chestii de făcut în Dubrovnik: walking the walls. Cum, n-ai fost? Ratare...

Puteţi citi la Alexandra cum e cu zidurile şi ce se poate vedea de acolo. Noi n-am fost, am preferat să mergem în port să stăm un pic la soare...

Şi nu eram singurii care făceau asta, cu greu am găsit loc pe singura fâşie însorită...

Aşa bănci erau...dar la umbră era fatality.

Şi totuşi pe vremea aia erau şi oameni care aveau chef de bălăceală.

Greşeala noastră a fost că ne-am încrezut în soare. Din păcate nu putea fi remediată decât mergând înapoi la maşină pentru încă nişte haine...

Aşa că am mai lenevit un pic dar am plecat încet şi ocolit înapoi spre maşină.

Era momentul acela din zi când umbrele se lungesc şi deşi spre est este totul luminat şi frumos...

...dar soarele nu mai pică direct pe tine.

Şi într-adevăr portul Dubrovnik-ului începea să se pregătească de seară...

Hmm, Aquarium? Am văzut nişte bărci cu fundul de sticlă - sau mă rog, transparent. Aia da, cred că ar fi interesant...

Dar deschideţi poarta, turiştii mă-nconjor!
Vântul suflă rece (serios că da), bieletele mă dor.

Un mini şantier naval.

Sus pe Srd era încă soare. Norocoşii...

Am ocolit cetatea un pic pe afară...

Şi am intrat din nou, cumva cu gândul că scurtăm. De fapt am pierdut tot ce câştigasem pentru că se ajunge la turnul principal şi de acolo...nu se poate ieşi din cetate. Trebuie neapărat să cobori sau să te întorci de unde ai venit.

Noooo, whyyyyy? Let me out!

Bine, hai în jos printre ficuşi...

Am ajuns fix la poarta pe care am intrat şi deci a trebuit să urcăm din nou spre parcare. Dar nu ne-am dat bătuţi aşa uşor...