Muzeul de molcomotive ar trebui să-i spună. Şi din păcate şi noţiunea de muzeu este folosită cam abuziv în cazul de faţă. But...it's something...
Am plecat de la pensiune la o plimbare duminicală pe străzile Sibiului şi...
...mda, Voinţa Hooligan. Hai să vedem altceva, cum ar fi muzeul locomotivelor. Am mai avut o tentativă acum ceva timp, tentativă se va numi şi asta. Asta pentru că muzeul e muzeu numai cu numele. În principiu e deschis doar în timpul săptămânii, sâmbătă şi duminică nu am avea voie în mod normal că "aşa a zis şefu'" însă nenea e înţelegător şi ne lasă să aruncăm o privire - pe noi şi pe ceilalţi curioşi. Singura condiţie a fost să prelucrez în stil Instagram câteva cadre.
Problema e, şi o înţeleg, că muzeul e de fapt parte din remiza de locomotive Sibiu şi sunt o grămadă de fiare, utilaje ca să nu mai spun trenuri care pot să dăuneze unor turişti căpcăuni. Aşa că decât să-şi rupă careva un picior încercând să prindă în poză locomotiva sau să-şi bage nasul pe unde nu are voie mai bine nu le dă voie şi gata.
Am fost dezamăgit să constat că nu e de găsit exemplarul local al seriei 142, cea mai mare şi mai rapidă din flota CFR. Aparent a fost luată de depoul Bucureşti, aşa ne-a spus un om de acolo.
Aşa că cea mai mare a rămas seria 150...
Nou şi vechi. De fapt "Vechi" şi "Şi mai vechi"...
Ca notă de final, există un hidden stash pe care l-aş vizita însă nu e voie. În spatele clădirii din imagine se află un cimitir de locomotive cu aburi în cea mai deplorabilă stare. Aici vederea pe Bing Maps, şi aici vederea pe Google Maps.
No comments:
Post a Comment