Overheard in...

Declar deschisă această nouă secţiune - e long overdue. E pentru amuzament şi pentru când voi fi mai bătrân şi mai senil şi voi fi uitat pe unde am umblat, ce am văzut şi ce oameni am întâlnit. Sunt conştient că nu e o idee originală, mai demult activa un site cu Overheard in şi la noi, după un model din afară. Nu ştiu dacă mai este activ acum.

O să încerc să strâng periodic nestematele de vorbire întâlnite şi vedem ce iese.

Azi este Overheard in...Milano. Unele le-aţi mai auzit din poveştile recente dar...să fie pentru posteritate.

Şoferul de pe autobuzul de la Linate, către mine, după ce a vorbit jumătate de drum la telefon explicând ceva serios prietenei:

-Ehi...cose dell'amore...

Taximetristul, după ce a găsit o stradă închisă de poliţie:

-Non si capisce che cazzo succede in questa citta!

Random co-worker, povestind despre vreme care se anunţă frumoasă în restul săptămânii dar urâtă în week-end:

-Non e giusto...mi viene da piangere.

Random călător în staţia tramvaiului după ce acesta a întârziat un pic dar a apărut în sfârşit la orizont:

-Eccoti, testa di minchia!

Chelnerul de la Prato Centenaro, în mare formă:

Eu: Avrei bisogno di un menu per decidermi...

Chelnerul: Il menu sono IO!

Eu: Cosa c'e di dolce?

Chelnerul: A parte me?

Eu (după 2 minute de deliberare cu meniul în mână): Il tiramisu della casa...

Chelnerul: Non avevo dubbi!

Chelnerul (mă vede că mă ridic să plătesc): Aaa, no, alla casiera... (fuge în faţa mea până la casă) Buona sera, sono la casiera!

Am mâncat pentru prima oară pizza al trancio, un fel de pâine groasă cu suc de roşii, mozzarella şi ce vrei tu. Restaurantul pizzerie Prato Centenaro e departe de centru Milano-ului - ceea ce garantează că nu e pentru turişti şi poţi să iei cina cu familiile din cartier. Au şi un obicei amuzant - la început am crezut că mi se pare. Se plăteşte la casă dar dacă vrei să laşi bacşiş se poate, au un fel de puşculiţă pe care scrie mancia. Chestia e că dacă pui ceva înăuntru casierul urlă în tot restaurantul "Manciaaaaa" :)