Când n-ai distracție, îți faci! Cum probabil la Brighton e rost de plajă cam 4 zile si 7 ore pe an, trebuia făcut altceva pentru a atrage oamenii la cheltuit. Dacă e vorba de distracție sau nu...vom vedea.
De treci dunele de aramă de departe vezi albind...Brighton Pier!
Seems like fun! Cine nu ar vrea să se dea în tiribombă la 3 grade Celsius? Cine, vreau să știu!
Sincer să fiu cu furtunile de la Constanța în cap și cu ideea că aici e Atlanticul nu Marea Neagră, am oareșce îndoieli privind rezistența structurii la o eventuală stihie dar...e acolo de ani buni. De fapt inamicul numărul unu este incendiul, cică...
Dar să mergem, nu mai pot de nerăbdare. Dacă pe mal bate vântul aprig, sigur mai în larg o să se domolească!
Stațiunile de la mare iarna (sau out of season) au un aer deprimant pe care stațiunile de la munte nu îl au. Poate și pentru că la munte nu prea se face pauză...
Interesant, nu era complet pustiu. Ba chiar erau balauri care alergau care încotro de parcă venise primăvara. Ah da și podeaua - sau puntea - ar lăsa să cadă obiecte direct în mare - poate nu chiar un portofel dar un smartphone mai subțire da. Evident aspectul acesta nu mă liniștea...
Adevărul e că mi se cam făcuse foame însă parcă nu voiam să mănânc într-un restaurant gol. Hai să vedem ce mai e...
Mdaaa...foarte atractiv...
Nu știu, probabil asta e și ideea, să ți se pară nesigur, să alimenteze senzațiile...ia uite și ceva mai normal - the Brighton Eye. Sunt destul de sigur că nu-i zice așa dar...
Hai să vedem și ce e înăuntru. Multe prostii dar și...mașini din alea, nici nu știu cum le zice, dar au un sertar care culisează înainte și înapoi și au multe monede pe el și alături. Ai impresia că dacă bagi două trei monede o să dai jos un pumn dar nu e așa. Îmi amintește de mare la Neptun - la noi mergeau cu monede de 100 de lei.
Evident a trebuit să-mi joc mințile și am investit 20 de pence într-o mașină din asta. Fun, ce să zic. Dar apropo de pierdut mințile...foamea era din ce în ce mai puternică.
Împins de la spate de această nevoie primară am comis-o în stil Miscellanea, ca să zic așa. Am mai comis-o așa în Boston, la Cheers. Am intrat în restaurantul aproape plin (semn bun, gândii je) din fața Pier-ului - poartă numele unui om și cică e World Famous pentru fish and chips. Ia să vedem noi...ooo, pentru doar x lire în plus poți să încerci să mănânci porția gigant pentru care primești diplomă dacă o termini. Challenge accepted pentru că...pumnii mei minte nu are. Sau mă rog, stomacul minte nu are. Cert este că am rămas blocat când l-a adus și a trebuit să-i fac o poză cu telefonul alături pentru scară. Spre rușinea mea - deși cred că totuși este de lăudat - nu am luat diploma pentru că nu am reușit să mânânc tot. În schimb la masa de alături o proaspătă mămică care bătea chintalul și cu un "băiețel" tot așa cu trei cifre și dimensiuni tinzând spre cub au luat diplomele fluierând...
Moamă, i-am băgat un titlu la sentiment, i-am f...vreau să zic tras o vignetare...rup zona pe Instagram dacă mă bag. Dar nu e încă momentul...
Așa, lăsând prostiile la o parte, dacă nu e prea frig și sunteți prin Brighton, merită o deplasare până la Pier, măcar să spuneți că ați fost. Puteți să mințiți că a fost super tare, puteți să încercați să vă luptați cu un Big Fish și după aia să-l dați la pești...oricum altceva nu e de făcut, dacă nu punem la socoteală pseudo distracțiile mecanizate. Spor la vizitat!
No comments:
Post a Comment