Da! Nemaivăzut, nemaiîntâlnit. N-a văzut faţa ta Londra aşa. Intră în articol să vezi ce n-au văzut strămoşii tăi! Ce secret teribil ascunde Londra!
Ce culoare, ce peisaj!
Aş vrea să mă scald în acest râu de ciocolată de culoare dubioasă!
Lăsând prostiile la o parte, Londra dispune mai nou (din februarie) de un punct de panoramă foarte bun şi foarte scump în acelaşi timp. Multe voci au zis că e exagerat de scump pentru un oraş în care vremea e cum e un procent exagerat de zile din an. Dar se merge pe principiul dacă vrei plăteşti, dacă nu, fă loc pentru clienţii plătitori.
Miezul Londrei
Locul mirific se cheamă the Shard. Bine, porecla clădirii e The Shard, locul şi experienţa se numeşte The View from the Shard. Nu vă aşteptaţi, nu? Nici eu. Şi la fel, nu mă aşteptam să coste aproape 30 de lire dar nah, să zicem că a fost o experienţă. Dacă le iei de pe net (fără să ştii ce vreme o să ai) sunt 25 de lire. Ei fac mare tam tam că vezi dom'le e extraordinar de aglomerat şi ar trebui să rezervi dinainte...dar de unde sufletul lui Hector? Bătea vântul pe acolo (şi la propriu, şi la figurat). Mai aveau puţin şi mă duceau pe braţe de la un lift la altul - Oh my gosh, make way for the paying customer!
Să numărăm macazurile! Dar de ce am face asta?
Prima dată când am fost la Londra am urcat în Monument. Moniumănt adică - un loc bunicel să vezi Londra de sus. De asemenea am văzut Londra de sus noaptea din London Eye. Totuşi Shard nu se compară - e mult mai înalt, cumva e prea înalt pentru binele lui pentru că uneori norul e prea jos şi...money well spent.
Furnicuţele ies de la serviciu!
Eu am insistat să merg la momentul apusului - aveam viziuni de apus glorios cu London Eye, Saint Paul, yadda, yadda. Just kidding, doar suntem în Londra, don't be silly. Dar am apucat să văd cum se întunecă şi oraşul se aprinde încet-încet - un proces foarte fain la orice oraş.
În curtea bisericii de jos (e parc) am mâncat un sandviş cu bacon and eggs acum 3 ani...
Bineînţeles, asta va fi episodul următor, pentru că sunt deja prea multe imagini. Şi asta cu toate că The Shard e un loc foarte prost pentru făcut poze din cauza geamurilor duble şi obiectelor de culoare deschisă din interior care se reflectă în geam. Mi-ar fi trebuit un fel de pelerină de supererou ca să fac poze fără reflexii. Dar cum nu am avut...calitatea pozelor de aici are de suferit. Dacă vedeţi pete decolorate să ştiţi de la ce sunt...
Dacă nu e Blackfriars, îmi mânănc pălăria (nom, nom, nom)...
Partea de sud a Londrei e neinteresantă văzută de sus, sunt cartiere rezidenţiale cât vezi cu ochii. Sunt curios dacă de la înălţimea platformei panoramice se vede mare într-o zi senină. Probabil nu va afla nimeni, niciodată.
How very interesting!
Yawn^2!
Spre est, Canary Wharf, cartierul de biznis al Londrei. Şi aeroportul London City aş putea adăuga. Avioanele care aterizează acolo trec la joasă înălţime deasupra Londrei şi implicit pe lângă Shard. Un pic neliniştitor...
How come every time you come around
My London, London bridge wanna go down?
Pe măsură ce ne apropiem de ora 6 traficul se intensifică jos în oraş. Spun jos în oraş pentru că de la înălţimea aia ai senzaţia de detaşare. Parcă te uiţi la o dioramă la muzeul de ştiinţele naturii...
Spre nord, nişte zgârie nori mai timizi. Pentru comparaţie, Monument se află in treimea de stânga jos a imaginii.
HMS Belfast - vizitat şi el în trecut.
Să nu vă prind că-i ziceţi battleship...
Fauna din The Shard e specială, pozele cu ipadu' sunt norma iar nu excepţia. Locul se mai populează în jur de 6 pentru că atunci o mică parte din furnicuţele de jos venite în delegaţie la Londra urcă să vadă minunea.
Una din navele rapide. Am fost cu un astfel de catamaran la Greenwhich, foarte plăcut, recomand.
Leaning tower of pizzas şi...
Tower of London.
Spre vest, London Eye, un pic ascuns după clădiri.
Dacă nu mă înşel acesta e primul loc în care am paşit pentru experienţa londoneză de acum aproape 4 ani - o piaţă al cărei nume nu-l mai ştiu însă mai ţin minte că am luat un fel de burger cu ou. Sau era cârnat?
Aşa. ce ziceam? Vest, da. Multitudinea de poduri de peste Tamisa.
O chestie faină la The Shard sunt telescoapele electronice - nu atât pentru electronismul lor cât pentru faptul că poţi vedea acelaşi loc la diferite momente ale zilei dar şi live.
Pew pew pew! I sunk your battleship.
The Shard are două terase panoramice, amândouă cu geam. Diferenţa e că la una din ele îţi poate fi prea frig şi la cealaltă prea cald. În rest pozele ies la fel (prost). Cea de sus e terasă numai cu numele.
O privire în sus...
...şi o privire în jos.
Viermişori adică trenuleţe. La un moment dat am numărat 16 garnituri.
Am impresia că se pot lua tururi cu barca gonflabilă cu motor pe Tamisa. Întrebarea ar fi de ce ai vrea să faci asta. Nu eşti deja la Londra, nu eşti deja ud şi înfrigurat?
Şi luminile se aprind...urmează noaptea. Dar data viitore...
5 comments:
Pofta buna la Palarie domnule. Cannon Street station
Eram sigur...
Bestial postul... :)
Apreciez!
Imi plac ironiile, pozele si ironiile. Stai, parca am mai zis...
Fuc*ever... :)
Not my best work dar fie :)
Este interesantă abordarea ta! Felicitări!
Post a Comment