MXP->ZRH->OTP, prin nori spre casă

Cu vedere la motoare, desigur. Alegere proastă a locului, deisgur. Totuşi am reuşit să scot câteva cadre, chiar dacă nici vremea nu m-a ajutat. La decolare de pe Malpensa a venit ploaia dar până să ne dea voie să decolăm de-adevăratelea s-a oprit.

Decolăm spre Alpi, trecând peste Terminalul 2...

Trecem pe deasupra orăşelelor mici din pianura lombarda...

Facem câteva viraje şi intrăm în nor.

După ce ieşim din nor suntem deja deasupra Alpilor dar...ia-i de unde nu-s. Pe partea cu soarele nu era mult mai bine. Vedem un exemplar de cumulogranite, un tip de nor foarte periculos pentru avioane.

Mă consolez cu ciocolată de la Swiss. Şi pentru că sunt îndrăzneţ...

Când încep să dispară norii...am şi ajuns. Şi e aceeaşi poveste ca data trecută, vedem jos aeroportul pe care trebuie să aterizăm, ceea ce înseamnă că trebuie să facem un ocol de 10 minute ca să coborâm...

În spatele meu era un italian disperat care nu ştia altă limbă şi nu era sigur că prinde avionul de legătură. Mă întreba pe mine dacă "ce la faccio". Ho bah că te aşteaptă...meanwhile iese şi soarele...

N-am înţeles care e faza cu rapiţa în Elveţia. Are culoarea asemănătoare cu aurul şi de asta o cultivă?

Începem virajul ca să ne încadrăm pe direcţia de aterizare...

...woo-hoo, rollercoaster! Mă uit direct în jos la peisaj!

Ceva ruine pe vârful unul deal.

Şi desigur, more rapiţă!

Ajungem în altă parte a terminalului - mi-a luat vreo 10 minute să ajung la poarta corectă. Nu m-am grăbit. Apropo de ce ziceam că Embraerul are o faţă uşor tâmpă...parcă nu ştie ce i se întâmplă...

Aceeaşi poartă la care am sosit luni. Cea de lângă sculptura ciudată.

and guess what, pentru că se poate, la boarding trebuie să se verifice încă o dată actele de identitate la un ghişeu mobil special unde se pune o ştampilă pe boarding pass. Nu e vorba de controlul normal al identităţii la boarding e altceva dar nu au fost în stare să-mi explice ce. "Că aşa ne cere". Bravos.

Dar să lăsăm asta. Ia uite ce avion fun. Cel mai simpatic Avro al Swiss are văcuţe şi elveţieni mici pictaţi pe el.

Zborul al doilea, spre Bucureşti, este tot cu Fokker 100. Mi-am luat loc în faţă pentru că nu mai era lumină pentru poze. Or was there?

Nu, nu mai era. Dacă zburam astfel încât apusul să fie vizibil mai ziceam, dar aşa...

Ca ultimă chestie, cred că am mai zis-o dar tot nu înţeleg de ce pliantele alea din avion par să fie desenate de un om cu probleme grave de reprezentare a realităţii. Ok, nu trebuie să fie operă de artă dar nici aşa gen Salvador Dali. Să ne înţelegem, eu desenez hidos şi tot cred că aş fi în stare să scot ceva mai puţin sinistru. Şi nu e vina Swiss, toate sunt aşa pe avioanele pe care am mers. Dacă ştie cineva motivul, ascult...