Ca să lămuresc nelămurirea, pe scurt, Milano-ul este legat destul de prost de București, dată fiind distanța așa că sunt nevoit să iau niște zboruri foarte ciudate. Până acum am zburat de și la Milano prin Roma, Amsterdam, Zurich, Munchen și Frankfurt. Practic toate nodurile aeriene majore din Europa - săptămâna asta facem și Parisul. Săptămâna trecută a fost germană cu plecare prin Munchen...
Problema când zbori cu alianța dușmană la care ai statut de pălmaș este că trebuie să stai la rând să lași bagajul la cală. Iar modelul este sublim, toate zborurile la un loc. Eu am ajuns relativ târziu pentru gustul meu și m-am așezat neliniștit la imensul rând (luni dimineața, Otopeni). Imediat a venit cineva și a întrebat dacă mai e cineva pentru Frankfurt. Sincer și fără cea mai mică intenție de mârlănie am zis da - din mai multe motive. Unul - era aproape 6 dimineața. Altul era că știam că zbor prin Frankfurt. Numai că...zburam prin Frankfurt la întoarcere. "Dar dumneavoastră nu zburați la Frankfurt... -Ummm, nu?". Mi-am cerut scuze dar răul era deja făcut. Probabil s-a povestit despre douchebag-ul care s-a băgat în fața rândului mințind. Confuzia a fost că Frankfurt pleacă la 6.25, Munchen la 6.55. Asta e...să mergem mai departe.
Au scos Moldova de la naftalină - nu m-am uitat dacă pentru charter sau pentru altceva. Oricum e o matahală pe lângă 737-uri...
Un Wizz decolând...poate chiar spre Milano. Da, este zbor dimineața direct dar...zborul de întoarcere e la o oră care strică toată ziua (ambele, și cel de Bergamo și cel de Malpensa). Oricum, din cauza unor complicațiuni financiare nu am cum să iau bilet la ei, nu că aș fi ținut neapărat să aplaud...
Aglomerație mare la decolare. Îmi place că și-a intrat Otopeni-ul în ritm și folosește o pistă pentru decolări și una pentru aterizări ca un aeroport adult. E tot în pantaloni scurți față de unul adevărat...dar nici nu are cum să fie altfel. Adevărul e că nu e chiar așa rău...
Să mergem, deci. Zborul e deservit de un A321 plin ochi. Dar e nou, frumos...
Rămân fără chestii de pozat la decolare...
Pozatul Carpaților dimineața nu e fezabil din cauza ceții și a răsăritului. Așa că mai bine aruncăm o privire spre sud...uite un obiectiv ușor de recunoscut - viaductul Topolog, despre care am scris deja.
Cadrele nu sunt întotdeauna reușite din punct de vedere tehnic așa că nu vă pot arăta de exemplu Râmnicu Vâlcea sau Oltchim-ul. Sau releul Cerbu. Totuși, un pic de Rânca văzută din avion...
După Parâng cerul se acoperă cum știe el mai bine așa că răspund și eu cu somn de voie. M-am mai trezit să văd Balaton-ul dar nu sunt mulțumit de poze. Încă un pic de somn și..."we have begun our descent".
Din nou, un Solar Glory. Încep să cred că sunt mai comune decât mi-ar plăcea mie să cred.
Trecem prin plafonul de nori și odată cu asta parcă ne teleportăm în altă lume. M-a fascinat mereu trecerea asta.
Jos sunt ferme răzlețe, unite de o rețea de drumuri bine organizată dar și bucăți de autobahn.
Și desigur, rapiță - deși nu așa de multă ca în Elveția.
Și am aterizat la MUC fără incidente. În una din dățile viitoare...despre MUC și despre zborul de legătură spre Milano cu Air Dolomiti.
No comments:
Post a Comment