Ţup-ţup peste Alpi - cel mai scurt zbor al meu. Un pic mai mult de 200 de kilometri, 40 si ceva minute din care 10 minute ocolul aiurea de la Malpensa. Vreme bună, poate un pic prea mulţi nori. Fac nazuri degeaba, dacă mă zguduia cu turbulenţe tot drumul cum mai era?
Materialul rulant - o cunoştiinţă mai veche. Un BAE Systems Avro 146-RJ100 - avionaş mititel dar cu 4 reactoare fiecare de dimensiunea unei butelii. Îl bagi în sacoşă şi fugi cu el. Cică ar fi foarte silenţios - mie nu mie se pare dar ce ştiu eu? Să decolăm zic!
Am mai zburat o singură dată cu acest avion - mi-am adus aminte imediat care e problema dacă stai în spatele aripii. In teorie e ok, în practică...jetul de aer cald face imaginea neclară dar doar un pic. Asta cuplat cu nişte ferestre care parcă au dioptrii face ca senzaţia să fie foarte aproape de a purta ochelari când nu ai nevoie - durere de cap.
Şi ca exemplu de efect aer cald...vârfurile munţilor din depărtare sunt clare însă restul...
La plecare din Zurich am avut ocazia să văd pentru prima dată un fenomen optic despre care am auzit numai. La început am crezut că este vorba despre spectrul Brocken, datorită faptului că apar de obicei împreună. Numele fenomenului este Solar Glory şi...nu se ştie clar mecanismul de producere. Ce se ştie e că apare când un obiect se interpune între soare şi o zonă cu nor, ceaţă (i.e. vapori de apă). Privind în direcţia în care bate soarele uneori se poate observa ca un curcubeu circular care înconjoară umbra obiectului - dar apare numai dacă se priveşte fix din direcţia obiectului. Cu alte cuvinte, din avion sau de pe vârful unui munte. Interesant e că diametrul şi culorile nu variază în funcţie de distanţa dintre nor şi avion (în cazul de faţă) ci de diametrul micropicăturilor de apă care formează norul. Gata cu fizica, bucuraţi-vă de Solar Glory.
Natura fenomenului a făcut să fie folosit de-a lungul timpului de cei care îi cunoşteau comportamentul. Gândeşte-te, te duce cineva pe un vârf de munte şi umbra ta are în jurul ei un halo înger style în timp ce umbra celui de alături nu are (deşi are, dar e vizibil numai pentru el). Motivaţional, nu? Te simţi "the chosen one"? E un fel de motivational shit avant la lettre. Ce mers pe cărbuni încinşi? Dis is the real deal!
Mda, să revenim la programul normal...
Toată lumea la ferestre! Ceea ce nu e chiar multă lume pentru că avionul era pe sfert plin. Comod aş zice...
Echipajul s-a mişcat repede cu servitul, ştiau ei de ce. Nici nu mi-au turnat bine cafeaua şi mi-au dat ciocolata că...the captain would like to inform you that we began our descent towards Malpensa.
Şi acum...poza de care sunt cel mai mândru. nu de calitatea ei ci de ce conţine. Matterhorn-ul şi Mont Blanc într-un singur cadru. Bine, să fim înţeleşi, dacă silueta Matterhorn-ului este inconfundabilă de Mont Blanc nu sunt sigur. Totuşi Matterhorn-ul are 4478 metri, Mont Blanc are 4810. Nu cred că are ce să fie altceva, poziţia mea la momentul respectiv coincide cu direcţia din imagine dacă mă uit pe hartă.
Peisajul se colorează repede şi...
...zăpada face loc apei?
Da, aici sunt lacurile faine ale Italiei. Como, Garda, Maggiore - ultimul din ele în imagine. Sunt şi ochiuri de apă mai mici şi cu denumiri mai obscure...
Eu nu pot să-mi beau cafeaua că e prea fierbinte şi simt că nu o să apuc. Însoţitoarea de bord îmi zice că mai am 10 minute când mă uit pe fereastră şi văd ceva familiar...
Ia să ne uităm mai de aproape...
Da, e Malpensa însă noi suntem încă la kilometri altitudine. Doar nu facem atac în picaj ca Stuka...nu, mergem uşurel spre sud...
Ştiu că e un motiv bun pentru care se aterizează dintr-o anumită direcţie la un anumit moment de timp şi ştiu că ar fi coborârea prea abruptă dacă ar încerca să aterizeze venind dinspre Alpi dar asta nu mă împiedică să mi se pară o mega pierdere de timp.
Un sfert din timpul zborului am pierdut cu acest ocol...
Şi pentru că am dovezi fotografice, pot să văd şi cât am ocolit. Am întors înapoi spre Malpensa după 35 de kilometri...
Dacă n-a leşinat pilotul de la el, e ok. Uite a scos şi flapsurile...e clar, aterizăm...
Am aterizat, ne-am plimbat un pic prin aeroport şi ne-am dus la loc de cinste în mijlocul parcării.
Un avion United care avea să ne mai întârzie un pic...
De ce? Pentru că avioanele au prioritate faţă de autobuze, chiar dacă stau pe loc şi-şi fac check-list-ul de dinainte de decolare. Hai odată că abia aştept să stau o oră în autobuz spre Milanooo...
În sfârşit! Şi nu, n-am apucat să-mi beau cafeaua!!!
Diseară am de făcut drumul invers, ultima bucată pe întuneric. Dar Alpii îi trec la apus, să vedem ce iese...
1 comment:
Deci.... uaaaaaaaaaaaaaa!!!!!
Post a Comment