5N-TSA: Un nigerian la Ploiești

E mai mic cu câteva luni decât mine. S-a născut în martie 1984 pe meleaguri îndepărtate și și-a trăit viața sub culorile Southwest Airlines iar în 2005 a fost vândut către TranSky și a schimbat N-ul cu un 5N. Din Statele Unite în Nigeria. Acum e la Ploiești și nu cred că va mai pleca de acolo pe propriile "picioare".

Am aflat despre el din presă, anul trecut. Mare tam-tam, mare pentru că un avion era adus cu trailerul de la Bacău la Ploiești pentru a deveni restaurant în cadrul noului business park - Ploiești West Park. Comunicatul de presă indica un blog unde se poate urmări traseul și de asemenea faptul că restaurantul va fi accesibil din autostrada A3.

Locul este accesibil din A3 așa cum Săftica e București. Este și nu prea. Am tot așteptat un comunicat de presă care să zică "Gata, restaurantul s-a deschis". Din păcate acesta nu a mai venit așa că am pornit în căutarea lui în august trecut, într-o seară caldă. Nu l-am găsit.

Acum, la aproape 1 an după, am căutat din nou, de data asta ziua. Și l-am găsit, trist, pe niște postamenți de beton lângă un giratoriu din cadrul parcului. Fără motoare, fără eleroane și fără restaurant.

Este vorba despre un Boeing 737-200, unul dintre primele modele. Tehnic vorbind, e un 737-2H4(A). Primul lucru care îl dă de gol sunt motoarele lungi și subțiri. În Europa nu mai au voie de ceva vreme, nu din cauză că sunt lungi și subțiri ci pentru că fac mult zgomot.

Sunt motoare low-bypass - majoritatea puterii lor vine din combustie, foarte puțin aer trece pe lângă turbină. De aceea gazele ies cu o viteză mult mai mare și în consecință zgomotul produs este și el mult mai mare. Motoarele din ziua de azi sunt aproape toate high-bypass. Dimensiunile motorului în sine sunt aceleași însă cantitatea de aer care trece pe lângă turbină e de câteva ori mai mare decât cea care trece prin. De asta motoarele actuale, fie că sunt pe un Aribus sau pe un Boeing, au acel aspect "gras".

Nigerianul nu mai are motoare, are doar carcasele. Probabil au fost vândute unei alte companii care încă mai folosește acest tip de avion. Apropo de asta...traiectoria lui 5N-TSA e un pic neclară dar undeva între 2005 când a ajuns în Nigeria și 2008, compania TranSky a dat faliment (cred). Cum a ajuns să fie parcat la Bacău, e și mai neclar. Cert este că a fost cumpărat în 2012 de dezvoltatorul parcului Ploiești West.

De ce nu a mai devenit restaurant? N-am idee, deși aș fi vrut să văd cum e și ce aveau de gând să facă.

În zilele lui de glorie zbura în state vopsit în auriu cu motoarele argintii și cu burta roșie. Pe vremea aia era N104SW - click pe indicativ pentru a vedea mai multe imagini cu el.

Din păcate, nu cred că mai are cineva planuri cu el. Desigur, mă pot înșela. Totuși cred că și el o știe. Mi se pare foarte trist așa aproape uitat, cu machiajul curs, așteptând casarea. Știu, e un fier, dar nu pot să mă abțin să nu-l personific. Mă rog, până la urmă e o ea - Regina Ceali. Rămâi cu bine, poate ne revedem.