Genova, după 6 ani

Am emoții. Mâine mă "întorc" la Genova după 6 ani. La sfârșitul lui iunie 2007 i-am spus "La revedere" și acum vreau să mă țin de cuvânt. Oare cum o să o găsesc? Eu am lăsat în urmă ceea ce cred încă a fi unul dintre cele mai frumoase orașe din lume - cu munte, cu mare, cu funiculare, cu piețe, cu gări, cu tuneluri, cu mici cartiere cochete, cu autobuze cât o mașină de mari, cu far, cu nave de croazieră, cu câte și mai câte. Și mai mult, e simbolul unei perioade din viață pe care o asociez cu o libertate și o lipsă de griji demult trecute.

Mi se pare că sunt atât de departe de acea perioadă...acum se pune altfel problema - am un serviciu la care trebuie să ajung luni dimineața, câteva kilograme în plus, ceva mai puțin păr și mă gândesc un pic mai departe de week-end-ul următor. Mai mult, între timp am avut ocazia și norocul să vizitez diverse locuri, unele fără îndoială mai grandioase. Dar cum se poate compara un hotdog în Times Square cu o pizza de la Niki într-un golf obscur la marea Liguriei? Mi-e cumva teamă că nu voi mai găsi acel ceva care face Genova specială. Dacă voi găsi un oraș murdar (îmi aduc aminte de străduțele din centrul vechi pline de prostituate), aglomerat și...comun?

Și de frică, să nu merg? Nu!

Am închiriat un Fiat 500 (When in Rome...) și mâine dimineață devreme o să merg la Orio al Serio să mă întâlnesc cu drag cu my significant other și o să mergem să-i arăt Genova pe care o știu eu. Poate nu o să fiu în stare și o să fie ca atunci când încerci să arăți un film amuzant unui prieten și ajungi să-i zici "Don't worry, it gets funny". Poate...sau poate o să fie așa cum îmi amintesc eu. Poate analizez eu prea mult...

Astfel, revin la cântecul emigrantului genovez pe care-l aminteam acum 6 ani:

Ma se ci penso allora io vedo il mare,

vedo i miei monti e piazza della Nunziata,

rivedo Righi e mi si stringe il cuore,

vedo la lanterna, la cava, laggiù il molo...

Rivedo la sera Genova illuminata,

vedo là la foce e sento frangere il mare

e allora io penso ancora di ritornare [...]

Da, mâine o să parchez mașina pe Righi, o să coborâm în Piazza della Nunziata, o să vedem farul și portul și seara o să vedem Genova luminată. Cel puțin ăsta e planul...