Drumul spre Milano trece uneori prin...Amsterdam. Depinde de preț și disponibilitate, desigur. Am încercat de două ori, a doua oară a fost neplăcut.
Bună dimineața, Otopeni! Fokker-ul pentru Zurich e la locul lui la aceeași poartă ca de obicei. Ardahan se pregătește de plecare spre Istanbul...
Tomasi di Lampedusa pleacă spre Roma la 6.20. Începe să-mi placă ritualul cu omulețul care petrece avionul spre plecare. Se face push-back-ul...
...și apoi omulețul face un semn de "OK" cu mâna și apoi un gest foarte endearing...îi face cu mâna de plecare. Pa pa! am văzut gestul acesta și la Otopeni, și la Frankfurt, și la Amsterdam.
Amsterdam-ul pleacă la 7.10. Mai e timp pentru o privire în jur...
Ce arătare...un Fairchild SA227.
Hai să mergem la poartă...dar m/am grăbit degeaba. Am fost gata de plecare cu 10 minute înainte de ora stabilită și...the skies are busy așa că avem slot peste 30 de minute. Ura! Ce mă bucur, și așa nu voiam să fie un transfer liniștit cu destul timp la dispoziție.
A fost un drum tare anost cu un planfon de nori. Nimic de văzut așa că somn... La Amsterdam norul era foarte jos și ploua.
Schimbarea nu a mai fost de data asta așa plăcută pentru că la pașapoarte era o coadă monstruoasă. Și cică cei cu short connection aveau coadă dedicată. Da, coadă dedicată un pic mai lungă decât o coadă normală. Iar eu eram deja în întârziere...
Oricum, fain Schiphol-ul. E alt aer (chiar dacă unul umed și cețos).
Au și un avion decorativ - un City Hopper (cred că tot un Fokker) urcat pe o clădire lângă care poți să mergi să bei o cafea.
Nu știu ce a pățit MD-11-le din imaginea de mai sus dar după ce s-a pregătit de push-back, și-a aprins luiminile etc. s-a răzgândit. Alții nu erau așa de nehotărâți. Așa cum probabil Schiphol e unul dintre cele mai mari aeroporturi din Europa ca număr de operațiuni.
Și dacă unele avioane merg aproape, la Paris...Altele pleacă departe, peste ocean.
Dar să mergem și noi că mi-a ajuns atâta ploaie... ca și data trecută, am dat peste același echipaj de pe zborul de la București. Doamna Căpitan și cu șefa de echipaj au glumit cu mine că "gata, ajunge, după zborul ăsta noi ne oprim dar dumneavoastră puteți continua". Și la plecare doamna Căpitan ne anunță că "We are ready, unfortunately we are not the only ones" - așa că mai avem de așteptat 20 de minute la poartă ca să avem voie să plecăm.
Așa e mai bine...
...dar tot nu apuc să văd mai nimic din Alpi. Și data trecută fusese o zi atât de senină...păcat că nu aveam aparat la mine, stăteam la culoar și până la fereastră erau două băbuțe care apreciau peisajul și acaparau fereastra.
Mersi...la câmpie norii sunt mai puțini. Dar ce folos...Bine măcar că aterizam la Linate ca să nu fac două ore până la birou.
Avionul vopsit retro al Alitalia. Săptămâna trecută l-am văzut și pe cel al KLM, colecția se mărește :)
Bine ați venit pe aeroportul Emporio Armani, Milano!
No comments:
Post a Comment