Niște rapane la Corbu

Mă gândesc că ar fi timpul să vă fac un pic de poftă de mare, fie ea și mică, murdară, scumpă, aglomerată și neagră la suflet. Am să încep cu sfârșitul și anume prânzul de duminică - când am mers să vedem ce mai face Noua Vamă Veche, Corbu. De fapt nu știu cum e cu chestia asta, we were only there for the food.

Și asta pentru că în seara de dinainte am fost dezamăgiți pentru că la Cherhanaua de la Vadu nu mai aveau ciorbă de perișoare de pește. Și cum ne aminteam de anul trecut că mai e o cherhana la Corbu, am plecat într-acolo.

Până acolo trebuie parcurs drumul betonat de o bandă care se pare că nu sperie pe nimeni dacă e să ne luăm după trafic.

Niște vestigii de la unitatea militară de artilerie/rachete din zonă.

Judecând după petecul de plajă rămas neinvadat de rulote, unitatea militară funcționează în continuare. Cine știe, poate sunt doar decoys și sub ruine e plin de focoase...

Fauna locală, spiritele libere cu rulotă și cort cu etaj. Singurul motiv pentru carenu sunt mai mulți e panta foarte abruptă care pune probleme treiarelor cu numere de BG. Dar nu-i nimic, în golful de alături e mai lină coborârea și în consecință, locurile de parcare nu prea mai sunt.

Oricum, interesant, nu știam că avem așa mulți rulotiști.

În fine, noi eram acolo pentru perișoare. Și icre. Și...I don't know what a rapana is but I want one. Așa scria pe meniu și eu credeam că e un pește de care nu am mai auzit - așa cum am crezut despre zărgan când am auzit prima oară. Ei bine...nu.

Rapana Venosa e melcul pe care îl găsim pe plajă, cel cu interiorul cochiliei portocaliu, cel destul de mare de pus la ureche și auzit marea în el. Ei bine, se pare că e comestibil - eu nu aveam nici cea mai mică idee. Chiar priveam cu suspiciune la gardul cherhanalei, acoperit în întregime de cochilii. Mă și gândeam că o fi specie protejată și ăștia sunt nesimțiți. Se pare că acest melc carnivor e de fapt un invadator - și un invadator gustos. E originar din Asia de sud est dar a apărut pe la 1950 și la noi la Marea Neagră - s-a stabilit aici și-i place.

Nu ne-am putut abține și am cerut niște frigărui de rapană. Chelnerița ne-a spus că nu-i plac, că au consistența unei pipote sau al unui zgârci dar că noi putem să încercăm.

Eu fac urât și numai dacă se rostește cuvântul zgârci, d-apoi să-l mai și mănânc dar...am vrut să încerc. Și nu-mi pare rău - e un fel de cauciuc destul de omogen - oricum mult mai bun decât midiile în sos picant pe care le-am luat ca fel principal. Dar nu mai bun decât ciorba de perișoare de pește - da, am găsit-o!

Sper că v-am făcut un pic de poftă, așa pentru o dimineață de marți. :D