Zbor peste Balcani

A doua jumătate a zborului de la Linate la Otopeni se desfășoară pe deasupra Croației, cam prin dreptul Lacurilor Plitvice, Serbia, Belgrad și Oltenia. Să vedem cum arată de sus într-o zi frumoasă...

That's how I like my clouds. Small and low. Ce ziceam? Ah, da. Croația. Mai întâi peninsula...nu-i știu numele și sunt tentat să-i dau numele orașului din capătul sudic. Dar mai bine nu.

Orașul respectiv se dovedește mai greu de văzut decât Veneția - până acum nu am reușit, ori am fost pe partea greșită ori am zburat direct pe deasupra.

Zburăm fix pe deasupra locurilor unde am fost în concediu toamna trecută. Iată insula Krk cu capătul sud estic sterp - unde se găsește Baska.

Insula Rab - aici nu am fost (încă).

E un pic loterie cu insulele pe aici. Unele sunt destul de verzi, altele sunt sterpe. De exemplu Rab, sau mai la sud, Brac sunt destul de verzi. Pag nu mai e așa.

Acesta e un ciot de stâncă care se cheamă Goli Otok. Potrivit aș zice.

Ajungem deasupra uscatului - pot să salut din mers drumul pe care am mers acum 9 luni. Printre cele mai faine drumuri de coastă din lume, zice-se.

Plitvice e undeva sub noi dar nu e ușor de dibuit. Uitându-mă la traseu, cred că a fost fix sub nasul meu însă nu am reușit să-l văd...

Un avion trece pe sub noi destul de aproape ceea ce îl agită pe pasagerul din fața mea. Soția lui: "Da' ce, s-a mai auzit de două avioane să se ciocnească?".

Apropo de avioane apropiate - un Wizz aleargă în direcția opusă și după oră și direcție cred că e cel care merge la Malpensa.

Dar să nu ne mai gândim la ciocniri de avioane (căutați Überlingen ca să vi se ridice părul pe spinare) și să ne uităm la peisaj.

Ia uite ce fromos e râul...

Apropo de chestii legate de siguranța aeriană...io știam că Airbus-ul 319 are service ceiling de 12000 metri. Când mă uit pe ecranul cu date legate de zbor...hmmm, testăm limitele?

Acuma să nu-mi ziceți că ce se vede pe ecran nu e altitudinea reală - pentru că nu văd de ce ar instala un altimetru de jucărie mai puțin precis când altitudinea e disponibilă deja de la aparate exacte. Explicația (cred) e faptul că service ceiling nu e limita de sus la care avionul poate să zboare. Noțiunea de service ceiling e un prag după care avionul nu mai poate să urce atât de eficient - el în sine poate urca mult mai sus. Desigur, accept corecturi la teoria mea de mai sus.

Ne apropiem de Belgrad - iată-i aeroportul. Cred că relativ recent sârbii au devenit mândri de Nikola Tesla (aeroporul e numit așa, e și pe una dintre bancnote). Cam cum vrem noi să-l dezgropăm pe Brâncuși să-l aducem înapoi că doar e al nostru...

Iată și Belgrad-ul.În partea de sus se vede al doilea pod în construcție peste Dunăre.

Pozele cu Băile Herculane și valea Cernei nu sunt cine știe ce însă am una cu Rovinari. Stăteam eu și mă gândeam ce naiba poate să fie. În general peisajul e molcom în zona aia...dealuri împădurite alternând cu văi verzi. Și deodată! Bam! Un soi jupuiri clar vizibile - minele de cărbune inferior (lignit) exploatabil și la suprafață. Cei de la Roșia Montană or fi folosind ei cianură însă ca și impact vizual vă aisgur că Rovinari e mult peste. În zonă sunt 8 exploatări de suprafață, fiecare mai mare ca suprafață decât Roșia Poieni. Nu vă inflamați, am zis "vizual".

În sfârșit, ajungem la București. Un pic în contratimp pentru că sunt pe picior de plecare înapoi dar nah. Asta e. Pe data viitoare.