Cinquecento

La o parte, să facem review! Cum la ce? Dată fiind aspiraţia mea secretă de a călca pe urmele celor de la Top Gear, o să vă povestesc cum e cu Fiat 500. Nu L, nu Abarth, doar un amarât de 1.2 şaptejcinci de cai răpciugoşi. Cu sunroof cu tot şi de culoare gri chobolain.

L-am luat pentru tura pe la Genova dar jumătate de zi a ajuns şi prin munţi. Iar motivul...when in Rome, do as the romans. Sau mă rog, when in Milan...

Am luat bucuros buburuza vineri seara, am făcut o verificare credeam eu exhaustiva şi am plecat spre hotel. Abia a doua zi am observat că sun roof-ul avea o ciupitura. Oh well, trăiască asigurarea, de asta o iau, să stau fară griji. Apropo de griji, 500 de kilometri cu un plin...where is my diesel?

Am prins loc în parcarea gratuită a hotelului - nu că ar fi fost o problemă pentru că altfel probabil aş fi luat-o cu mine în cameră. Maşina e mică tare. Nu o fi Megane-ul monstru la 4.5 metri dar Fiat-ul e prichindel. Ca o anecdotă, am păţit de vreo două ori o chestie ca-n filmele cu proşti. Eu sunt obişnuit să fac de la portbagaj vreo doi paşi până la portiera faţă şi apoi să o deschid. Ei bine, la Fiat din doi paşi o depăşeam deja şi trebuia să mă întorc înapoi ca să o deschid.

Înăuntru e loc pentru două persoane - eu am dat de vreo două ori cu genunchiul în consola schimbatorului de viteze de am văzut stele colorate însă presupun că nu toată lumea are problema asta (neatenţia adică). Portiera e generoasă, din punct de vedere al spaţiului nu mă pot plânge. Însă mă pot plânge referitor la uşă în sine, mai exact sistemul de închidere. Am şi eu o boală, trebuie să simt că se închide corect şi se pare că ştiinţa asta este foarte dificil de stăpânit iar cei de la VAG ţin cu dinţii de secret. La Cinquecento din 3 închideri una rezulta într-o semi-închidere care necesita o redeschidere şi o trântire cu sete (na!). 

Maşina avea 15000 kilometri, mirosea a nou. Scaunele erau uşor incomode (nu ştiu dacă din cauză de obişnuinţă cu scaunele de Megane). Oricum, maşina nu e de road trip, e de oraş.

Apropo de oraş, Cinquecento are un buton care trece servodirecţia pe modul City - adică foarte uşor de învârtit volanul. Totuşi mă aşteptam la un schimbător cu o cursă mai scurtă dată fiind lungimea manetei. Şi, la fel ca la Peugeotul luat în Franţa, nu-mi plăcea ce se întâmpla acolo în cutie între a 2-a şi a 3-a dar astea-s chestii de fineţe.

Ca ţinută de drum...e maşină de oraş. Pe autostradă, la 130 la oră, zici că decolezi la cea mai mică denivelare. Dar nah, nu e făcută pentru asta. Motorul e cam leneş, a trebuit să folosesc şi prima treaptă la unele urcări  prin munţi. Iar când porneşte aerul condiţionat...zici că mai are un pic şi moare. Am prins momentul acesta o dată când eram afară lângă ea şi am crezut sincer că o să moară motorul, aşa s-a opintit.

Are o interfaţă vocală (din câte mi-am dat seama DOAR vocală) şi strigi ca nebunu la ea ILEVĂNNN! - nu ştiu dacă din cauza asta sau din alta nu am reuşit să fac să meargă nimic din jucăria Blue&Me dar nici nu m-am străduit prea mult.

Vizual, maşina e o jucărie faină, n-am de ce mă plânge. Şi, lucru interesant pentru o maşină de dimensiuni reduse, are blocuri optice separate pentru faza lungă (adică nu are un H4 la care se aprinde alt filament şi asta se traduce prin mai multă lumină pe drum).

Sistemul de la rezervorul de benzină e unul conceput probabil în România anilor 80 când furturile de benzină erau în floare - ai nevoie de cheie ca să deschizi şi trebuie să te chinui un pic, nu mi se pare deloc intuitiv. Dar în fine, o fi măsură de siguranţă să nu alimenteze gibonii cu motorul pornit.

În portbagaj e loc de un rucsac mai plat - şi dacă te chinui cred că ajungi de pe bancheta din faţă. La fel, din portbagaj poţi să umbli pe bancheta din spate. Şi tot legat de spaţiu, cred că claxonul e montat undeva în torpedou pentru că mai mult m-am speriat eu când am claxonat prima dată.

Computerul de bord se încăpăţânează să arate consumul în felul american, kilometri pe litru - prima oară mă bucuram, io-te dom'le ce economică e, îi dau talpă şi consumul scade. Foarte bine aşa!

În fine, jucărie simpatică dar nu mă coafează. Dacă mai vrea cineva detalii şi-mi aduc aminte, întrebaţi...