Transbucegi - zăpadă și asfalt

Am tot auzit de prin diverse părți că ar fi gata șoseaua supranumită Transbucegi - de fapt asfaltarea lui DJ XXX (nu e un drum județean porno, doar ca nu-mi aduc aminte numărul acum) care se desprinde din DN-ul spre Târgoviște și urcă la Piatra Arsă. Sâmbăta asta aveam avion la 21.50 așa că na, nu era timp de excursie. Ne-am trezit târziu am luat micul dejun și...la 3 eram sus la Piatra Arsă :)

Prima oară am auzit de pe un forum de montaniarzi unde cineva se plângea că "au ajuns cu asfaltul la Piatra Arsă". Why haven't I been told about this? Apoi de la prieteni care chiar au fost. Atunci, să mergem și noi...poate dăm și de niște zăpadă, prima pe anul acesta. Pe la Comarnic cam slabă mișcarea, Baiul are doar niște zahar pudră pe vârf...

În apropierea Sinaiei lucrurile arată mai promițător. De fapt, nu știam dacă nu cumva drumul a fost blocat complet de zăpadă după ninsorile de săptămâna trecută.

Ca să păstrăm misterul, nu vă dau indicații precise (de fapt mi-e lene, orice mamifer cu hartă la dispoziție ar trebui să se descurce) dar în scurt timp eram la cabana Cuibu Dorului confruntați cu asta...

Well, acuma ce să zic, citiți și voi disclaimer-ul de pe aicea și folosiți propria judecată. Acestea fiind zise... drumul arată așa.

Sau așa...

Lipsesc niște balustrade dar nimic grav. Nici Transfăgărășanul nu are peste tot. Apropo de Transfăgărășan, ce le-o fi venit să îi zică Transbucegi, nu știu. E un dead-end. Cred că cineva fără prea multă minte a făcut o deducție greșită că Trans- înseamnă șosea alpină și doar trebuie adăugat numele muntelui. Transalpina, Transfăgărășan, ok, avem și Transbucegi acum. În fine...

Drumul urcă destul de abrupt până ajunge pe platou, acolo unde se desprinde drumul spre Peștera, Bolboci și unitatea militară Dichiu. De fapt, e un drum de legătură cu un alt drum, cel care vine din Moroieni.

Asfaltul o ia la dreapta și într-acolo mergem și noi. Nu inainte de a lua aminte din nou la avertismente. Ce să zic, dacă scrie șantier în lucru și nu e în lucru, pot să presupun că nu vorbesc serios nici cu accesul interzis?

Și ia uite, e și semnalizare...

Apare și zăpada mai serioasă și chiar gheață pe drum.

Dar nu pentru mult timp. Drumul e curățat - e drept, pe lățimea unei benzi - dar e mai mult decât suficient.

Boon - acum niște poze de pe platou...

După cum vedeți, vremea variază de la minut la minut - ar fi fost fain un cer mai albastru dar  ne-am mulțumit și cu atât. Iată și Piatra Arsă...

Aici drumul se închide cu o barieră - barieră care am înțeles că a fost distrusă de câteva ori pentru că unii oameni își doreau foarte mult să ajungă cu mașina la Babele - pentru că acolo duce drumul. Nu-mi dau seama dacă asfaltul a ajuns și el la Babele.

Erau destule mașini la punctul terminus, oameni veniți în plimbare până la Piatra Arsă. Sau la făcut oameni de zăpadă în Octombrie.

Nu am stat mult, pentru că nu aveam timp. Plus că mai voiam opriri la întoarcere...

Am oprit și în dreptul pistelor de schi din Valea Dorului...

...și am aruncat o privire și înspre Padina.

Ce să mai zicem...n-am stricat nimic, n-am lăsat gunoaie (deși am văzut că alții lasă) și Giluța poluează puțin (cel puțin pe hârtie). Restul pozelor sunt mai jos, nu într-o anumită ordine.

Iată că există și balustradă.

Zăpadă și culorile toamnei.

Dusterul de Iași e și el oprit la admirație.

Amestec de verde, portocaliu și alb.

La fel, un amestec mai rar.

Whoa, traversăm și granițe de județe.

Hai ca e civilizat drumul.

Un pic de Sinaia. Dar numai un pic.

Avem și un pic de soare la coborâre.

Și când credeam că nu o să apuc să văd culorile toamnei anul acesta...

Scris dintr-un hotel pe aceeași stradă cu cel mai mare desfăcător de sticle din lume unde nu a căzut niciodată zăpadă.