Apă, praf, nuferi, liane, dune, uaildlaif: Excursie la Letea

Aceasta este excursia a doua pe care am rezervat-o la pensiune - tot plecare din poarta casei, dar de data asta la 9 dimineața cu întoarcere la 3. Dar hei, am tot auzit de această pădure la geografie, trebuie să mergem să o vedem!

La 9 plecăm, punctuali - de data asta avem barca mai puternică dar fără acoperiș. Proastă afacere, azi chiar  am fi avut nevoie de un acoperiș. Alții au...

Măcar mergem ceva mai repede. Parcurgem autostrada (așa îi zice Dunării la Sulina) și intrăm pe canalul Cardon - parcă așa îi zice, pentru că duce la satul Cardon. Din ce ne-a spus barcagiul, mai sunt câțiva oameni în sat.

Există și drum de mașină, nou făcut, de la Sulina la Cardon, Letea și C.A.Rosetti însă pachetul e barcă plus mașină. Și nah, dacă tot suntem în Deltă, să mergem cu barca, nu?

La prima intersecție, facem stânga pe un canal mai mic...

Suntem depășiți de mai multe bărci pentru că noi mergeam încet să nu speriem uaildlaiful. Nu că ne-ar fi mers prea bine.

Dar nuferii nu au unde să fugă așa că...

Am uitat cât de frumoși sunt. N-am văzut niciodată așa de mulți și cică acum sunt puțini.

La  următoarea intersecție facem din nou stânga pe un canal și mai îngust, atât de îngust că trebuie să negociem când ne întâlnim cu câte o barcă.

Nu reușim să speriem chiar tot uaildlaiful...unii s-au obișnuit și doar se dau prevăzător la o parte dar nu fug. De exemplu acest...o să-i zic cocostrârc pentru că nu știu ce e. Nu știu dacă am văzut vreodată un  cocostârc,  oare se pune?

My name is Stârk. Koko-Stârk.

Uneori uaildlaiful vine singurel la tine și te trage de mânecă să-l pozezi.

Ne apropiem de ceea ce se clasifică drept civilizație prin părțile astea.

Într-adevăr, oprim într-un loc cu multe bărci și după dig este satul Letea. Aici ne așteaptă mașinile - doar am zic să excursia e pachet barcă plus mașină. Deh, barca nu merge prin pădure. Oameni întreprinzători și-au adus mașini măricele și fac excursii în rezervație - unele mașini sunt încă înmatriculate în Marea Britanie, unele mi se pare că nu sunt deloc înmatriculate. Oricum, cine verifică?

În imagine elvețienii din barca noastră - sunt tare curios cu ce impresie au rămas. Cred că au ce povesti acasa..."da frate, am făcut pipi în pădure ca niște sălbateci, foarte tare".

Noi am zis că mergem în spate, ca să "simțim" excursia. Adevărul e că se cam ridică praf dar mai mult în spatele mașinii. Atâta doar să aveți grijă la eventualele pălării...

Prima oprire e la niște stejari foarte bătrâni. Ghidul ne explică ce și cum...

Iată-l - stejarul din imaginea de mai jos are 500 de ani și undeva mai adânc în rezervație este un stejar de 700 de ani. Oricum, pentru ce sol e aici... apropo de asta, stejarii sunt așezați într-un model interesant, niște fâșii de câteva zeci de metri separate de fâșii de teren deschis. Nu e pentru că sunt plantați așa ci...așa e specificul zonei.

Plecăm din nou la drum - spre bucuria mea pentru că erau niște viespi cât un șoarece de mari (se vede că-s orășean neieșit din casă, nu?).

Locul e împânzit de drumuri, unele mai nisipoase, altele mai bătătorite dar toate foarte circulate.

Cum ziceam oamenii sunt întreprinzători și au transformat diverse mijloace de transport - de exemplu acest IMS.

Acesta este drumul comunal 3 - duce până la Periprava pe brațul Chilia. Noi n-am fost până acolo, mai aveam vreo 7 kilometri când ne-am oprit. În imagne se vede în stânga fâșia cea mai  consistentă de pădure în  timp de în dreapta nu mai e nimic...e brațul Chilia la câțiva kilometri.

Oprim și noi la umbră, acolo unde oprește toată lumea. Mai jos avem alternativa cea mai rustică de plimbare la Letea - dar cu ăsta chiar cred că înghiți praf cu lingurița.

Oprirea este pentru vizualizat liane și dune de nisip, așa cum am învățat la geografie. Și într-adevăr, în pădure sunt liane (pe lângă nenorocitele alea de viespi cât pisica de mari). După fâșia de pădure e o zonă destul de extinsă de dune, unele cam de 6-7 metri înălțime.

Ca să știm  că suntem  în pădurea de la Letea - ghindă și nisip.

Ne întoarcem spre C.A. Rosetti - e mijlocul zilei și satul pare adormit. Bine, ca să fiu sincer, nu cred că e prea animat la vreo altă oră. Nu pierdem vremea - deși, sincer, o oprire la un bar sătesc pentru baie și ceva bere cred că ar fi fost mai mult decât potrivită mai ales pentru pitorescul situației. Mai jos e drumul spre Letea, cel cu piatră e principalul, cel din stânga duce la ultima atracție pe ziua de azi.

Un girocopter și un avion ușor în mijlocul câmpului. Avionul e înmatriculat în Germania - interesant, să fi venit oamenii direct de acolo.

Atracția de care ziceam e un lac sărat format în urma unei inundații în 1970, de Paște. Curios e că e singurul lac sărat din zonă. Cine vrea poate să facă și o baie...

Ne întoarcem la barcă...nu, nu asta, nu s-a transformat între timp. Dar ar fi fost bună - pentru că eram de 4 ore sub soare și începea să fie de ajuns.

Luați aminte, dacă e senin trebuie ceva pălărie - dacă nu vreți să vedeți cum e cu insolația. Din fericire, noi nu am pățit nimic. În plus, am folosit suncreen cu factor 50 altfel am fi ajuns acasă ca niște raci. Așa, nu s-a întâmplat absolut nimic. E fascinant cât de eficient e...

Sincer, excursia e cam lungă. Spre sfârșit îmi venea să arunc barcagiul și să preiau comanda.

Mai ales că ne tot depășeau alte bărci. Că să ne uităm la păsări - hai prietene că-mi fierbe creierul la foc mic, tu vrei să fac bărduacing în cuptor?

Acuma știu că-s nașpa, des fapt e plăcut să te plimbi cu barca la viteză mică pe canalele pline de nuferi. Problema a fost soarele și durata. Altfel, e o excursie faină de făcut.

În apropiere de Sulina am dat de exemplarul de mai jos care urmărea ceva jos în iarbă și l-am deranjat. Ne-a batut un pic obrazul că deh, noi mergeam să mâncăm dar el săracul mai avea de lucru.