Apus la Gura Portiţei

Transportul de la Gura Portiței înapoi la Jurilovca pleacă la oră fixă așa că mai aveam timp de o tură scurtă până pe plajă. Da, soarele e aproape în centrul pozei, problem?

Nah, uite, una cu soarele așezat mai bine.

Uuu, să urcăm în pavilion, să vedem Gura Portiței de...un pic mai sus. Mai sunt câțiva întârziați pe plajă...

Și pe plaja 2 au ieșit niște oameni...

Umbrele se lungesc...

Hai să mergem...

S-a liniștit lumea și la restaurant...

Our transportation - Plopul. Arată ca o șalupă veche căreia i-au pus un motor nou. Cât de rău poate fi?

Motor de 150 de cai, vraja mării, ia uite ce încet merge...hidrobuzul de azi dimineață era mai vivace. Pa-pa Gura Portiței. Ne-a cam plăcut dar parcă e cam mult deranj, nu pot să promit că venim week-end-ul viitor dar nici că nu mai venim niciodată.

Ieșim la pas spre lacul Golovița...și...dar stai, un pic de background mai întâi. Am citit când eram mai pic o serie de povești despre Deltă și complexul de lacuri Razim Sinoe e prezentat ca fiind foarte temperamental. La sosire la Gura Portiței tronează un semn care spune că lacul Golovița e cunoscut pentru instabilitatea vremii și că transportul nu e garantat - de altfel, depind de permisiunea căpităniei de a naviga. Eu observasem că vântul se mai întețise spre seară și am întrebat sfios la birou dacă e vreo problemă. Au râs de mine și au zis să revin când sunt furtunile în Octombrie și sunt valuri de 3 metri. Acum dacă nu e furtună cu fulgere se merge. Boon.

Băi...știți scena aia din Star Wars când Millenium Falcon trece la viteză superluminică și se lungesc stelele așa...? Ei bine asta se întâmplă când Plopul ajunge la capătul canalului. Îi dă blană și șalupa se cabrează de zici că motorul intră sub apă și o ia cu 60-70 la oră spre Jurilovca. Imaginea reflectă doar în mică măsură ce se întâmplă. Se face ca o mică groapă în apă în spatele șalupei.

Now, asta nu ar fi o problemă în sine, ar putea fi chiar fun însă la vreo 2 minute după ce am ajuns la warp speed dăm de primele valuri. Și e rău, rău de tot. Fiecare val e echivalent cu o izbitură de un mic zid, zici că urcă scările cu șalupa. Acuma nah, omul e obișnuit și face asta de câteva ori pe zi dar noi în spate nu vedeam valurile și nu prea aveam cum să ne pregătim. Știam doar că atunci când loveam unul mare și ne ridica un pic în aer urma să lovim și mai tare următorul. Conducătorul ne-a avertizat că o să fie cam rough dar nu ne imaginam că o să fie atât de rău. 

Acum să ne înțelegem - noi am fost inconștienți și el neglijent. Aveam veste de salvare la bord dar nu le pusesem pe noi. Super logică, le-am pus când am mers cu hidrobicicleta dar nu când mergem cu bestia pe lac. Eu în locul lui aș obliga fiecare pasager să poarte vesta. Îmi vine să-mi dau numai palme pentru prostia mea, nu îmi dau seama ce a fost în capul meu când am trecut cu vederea acest aspect.

Problema e următoarea: nu stai cu fața și nici măcar înăuntru. Stai afară pe o băncuță cu spătarul de două palme și nu ai de ce să te ții! Dacă era o centură sau ceva sau dacă ne-am fi pus vestele...i-aș fi zis să-i dea până se rupe în bucăți. Dar așa...

Abia mai târziu am înțeles fețele oamenilor care veniseră cu Plopul, e o experiență care îți taie zâmbetul. Îți dai seama de următoarele - e prea târziu să pui vesta pentru că nu e lângă tine și nu te poți ridica de unde ești din cauza izbiturilor. Pilotul nu prea te aude pentru că e înăuntru și șalupa merge cam cu 60 la oră. Cam cât îi ia omului să se oprească și să întoarcă după tine, dacă își dă măcar seama că ai căzut? Ești sigur că o cădere în apă la 60 la oră e ca o intrare în piscină? Eu știu să înot dar nu ca să-mi salvez viața și sunt destul de sigur că nu îndeajuns de bine ca să salvez o persoană care nu știe să înoate în apă agitată. În fine, nu vreau să insist, e o amintire foarte neplăcută pentru mine. E o chestie din aia din care îți construiești coșmaruri, nu e nici o glumă. 

Nu eram singuri, eram 8 oameni în total - dintre care vreo trei cretini burtoși și băuți care probabil s-ar fi dus direct pe fundul lacului dar care se distrau. Copilul care era cu ei a început să plângă la un moment dat și ei tot se distrau.

Din fericire, la apropierea de Jurilovca lacul s-a mai liniștit și valurile nu mai erau așa de mari. Pe canalul care duce spre port mă gândesc să pup pâmântul când debarcăm...

Totul liniștit în port, nu același lucru se putea spune despre inimile noastre.

Data viitoare cred că mergem cu ăsta, chit că durează 2 ore. Așa a durat 15 minute dar am pierdut zile întregi din viață cu stresul.

Ne-am urcat în mașină și ca să ne relaxăm am zis să facem un ocol pe la Enisala să vedem apusul. În drum spre Enisala am făcut și o oprire la poligonul Babadag. Știți că în excursia de aici - Dobrogea Roads - vă ziceam că am văzut tancul abia acasă când m-am uitat la imagini. Ei bine, am fost un pic mai aproape să-l vedem. It's a tank allright!

Și am ajuns și la Enisala, am făcut câteva poze și...a venit și un Logan papuc lângă noi, un cuplu cu un Saint Bernard foarte curios. Au făcut pană și am zis să do the right thing și le-am împrumutat cheia și cricul. Din păcate traiul în România m-a făcut suspicios referitor la astfel de întâmplări dar până la urmă s-a dovedit a fi doar asta, o întâmplare, omul și-a tăiat cauciucul fix acolo.

După aceea am pornit spre Constanța unde aveam cazarea - pentru că week-end-ul la mare abia începuse. Am ajuns franți de oboseală pe la 10...