Go East!

Am dat târcoale virtuale acestui obiectiv de ani de zile. Auzi, ce rușine: M-am născut și am crescut la periferia Deltei și nu am fost niciodată până acolo. Nu, roadtrip la Dunavățu nu înseamnă mers în Deltă. Mers în Deltă înseamnă luat ceva ambarcațiune și mers în miezul acțiunii, acolo unde nu se ajunge decât cu chestii plutitoare (sau zburătoare).

Nu, nu suntem la destinație încă, e doar bacul mic.

Din păcate un week-end nu este de ajuns pentru așa ceva, trebuie mai multe zile și week-end-ul prelungit de Sfânta Maria s-a dovedit perfect pentru așa ceva. Vineri dimineață eram la trecere bac la Galați. Ca să maximizăm timpul acolo am rezervat locuri la prima navă care pleca în direcția aia. Care direcție era...

Damen văd că are treabă, tot construiește nave.

Sulina! Da, transportul spre Sulina este problematic pentru că nu există un centralizator al soluțiilor. Există de exemplu Navrom-ul care face curse cu un catamaran rapid și cu pasagerul mare, Banat. Catamaranul face vreo două ore jumate parcă, pasagerul face 4 ore la dus și 5 parcă la întors. Ni s-a recomandat să luăm pasagerul dacă avem timp ca să și căscăm gura pe traseu.

Tot nu suntem acolo, de data asta e bacul mare.

Timp era ceea ce noi nu aveam așa că am rezervat la transportul cel mai rapid - NaveRapide.ro sau ceva de genul. Problemă este și acolo pentru că nu e o singură firmă, sunt cel puțin două și trebuie să suni să faci rezervare. Rezervarea constă în "Da, am notat, veniți direct la ponton" - nici un număr, nici o chestie. 

Macarale râd în soare cenușii...

Eu am probleme cu astfel de aranjamente așa că am sunat pentru confirmare și am ajuns la ponton cu 1 oră înainte. 

"Rezervare pe numele Miscellanea aveți? Da, sigur? Pot să iau biletele acum? De ce nu? Cum adică cu 15 minute înainte?"

Bacul mic, în altă lumină.

Parcarea la Tulcea, altă distracție. E plin de mașini de oameni plecați în Deltă așa că primăria s-a gândit să ia taxă de parcare dar cele 6 automate de parcare nu merg. Adică da, am găsit unul care merge dar care mai accepta doar monede. Eu și germanii care ne învârteam în jurul lui nu aveam nici o șansă. 20 de lei în monede, yeah, right! Am băgat cât aveam, vreo 2 lei, și am plecat să mai caut. La chioșc, după ce mi s-a spus că nu sunt monede nicăieri până în județul vecin, mi s-a zis că mai bine caut patrula de gardieni că altfel îmi pun caracatița și costă muuult să o scoată. Cât? Păi nu știu, cam 50-60 de lei. He he, să fie sănătoși, ne vedem duminică după-amiază, dezbatem atunci dacă e cazul. Oricum 80% din mașini nu aveau nici un bilet în geam, probabil din același motiv.

Avec plus de talent...

Navele arată...vintage. Ah da, am uitat să menționez, urma să mergem prima oară cu hydrofoil-ul. Vai cât mă fascinau când eram mic aceste arătări care treceau ca vântul și ca gândul pe Dunăre. Cum se ridicau ele pe lamele alea și aproape zburau deasupra apei...Era una care trecea mai des, eu îi spuneam Bocna 6 - pentru că atât înțelegeam eu din scrisul de pe ea. De fapt scria Восход 6, adică Voskhod 6. Răsărit 6. Ce frumos...

A noastră e cea mică și sfioasă...

Nava noastră e un tip de hydorfoil pe care nu l-am mai văzut, clasa se cheamă Polesie. 20 de tone, 52 de locuri în configurație ca în avion 3+3, 70 la oră viteză de croazieră. Exemplarul de mai jos este Polesie 8 rebotezat românește Sfânta Paraschiva. Experiența e una interesantă - nava e cam ostenită, marginile de aluminiu sunt cam dantelate de la atâtea lovituri de pontoane. Totuși merge...în portul Tulcea se întoarce agale și merge pe burtică până trece de monument și apoi...urgie. Bine, de fapt e un pic invers, când ia destulă viteză să se ridice în coate totul se liniștește, la viteza de croazieră e ca în avion, simți uneori mici mișcări dar per total se poate dormi binișor. Dar merge cu viteza din descriere, într-o oră și un pic eram la Sulina. Aici, mai jos, deja ajunsesem la Sulina...

We're here!

Am stat cu ochii pe geam (un plexiglas zgâriat și opacizat) și mi-am dat seama că nu am pierdut mare lucru neluând pasagerul. Sunt 60 de kilometri de canal betonat și dig, ocazional o vacă pe dig sau un sat. La Partizani nu am reușit să-mi dau seama unde a fost Rostok-ul. La Crișan oprim scurt să dăm jos niște oameni și mai alergăm un pic spre Sulina.

Bucurie! Un nou cel mai estic punct atins - pentru că nu mai fusesem mai la est de Dunavățu până atunci. Ne cazăm și mergem și mai la est, până pe plajă. Dar până pe plajă...

The hell is this?

Pare să fie un sistem de a oferi o suprafață solidă de drum deși e făcut din nisip. Sau ca să nu rămâi împotmolit. Cert este că e praf, până pe plajă e plin de bucăți de plastic.

Agitație mare...

Agitația e dată de întrunirea tineretului PSD - vreo 300 de corturi pe plajă. Dar pe noi nu ne interesează asta. Apa, cum e apa? Răspuns, ca un fel de bragă. Maronie dar caldă.

Hmmm, promițător, nu e totuși aglomerat

Configurația plajei e de asemenea plăcută, intri în apa până la talie si apoi urmează un val de nisip unde ești din nou cu apa până la glezne. Ești la vreo 30 de metri de mal, cred. Mai încolo începe să fie din ce în ce mai adânc.

 Cel puțin ai unde să arunci gunoaiele...

Am stat la plajă câteva ore după care ne-am întors la pensiune să mâncăm pentru că aveam program. Nu de vizitare al orașului, deși ai ce să vezi măcar un pic. Oricum, nu-l ratam noi, doar că aveam altceva de făcut. Aranjasem la pensiune o excursie cu barca.

N-am înțeles de ce e așa departe de apă farul acesta...

E o excursie standard pe care o fac probabil toți cei care ajung la Sulina. E cu wildlife și merită capitolul ei separat...

 Uaildlaif! Gen!

Și mai urmează și alte capitole legate de această mini-vacanță. Stați pe frecvență!